Eu nu cred ca femeile au domiciliul flotant pe Venus, iar barbatii pe Marte. Femeilor nu le este trimisa in colet postal cunoasterea senzoriala, fizica pentru a se imbraca in ea la marile petreceri de imperechere. Barbatii nu reusesc sa isi ascunda vulnerabilitatea dupa scutul care nu l-a aparat nici macar pe Ahile.
Planeta de pe care vin eu exista. Nu i-am pus nume pentru ca ar fi fost insemnata ulterior in registrele de control intergalactic. Circul incognito, deci. Adica, nu chiar incognito...am doi magneti lipiti de picior care ma ajuta sa fac saltul interspatial pentru a ajunge la tine, de albastrule la fel de nebun precum propria-mi nebunie...
Am trecut desigur si pe langa Venus. Plictisitoare...yah...si multe coji de seminte. Marte era la bere cand mi-am aruncat ochii peste gardul vecin. Ma bucur, de albastrule, ca nu ti-ai ridicat o coliba nici pe Marte, nici pe Venus. Implicatiile unui asemenea proiect imobiliar ar fi fost dezastruoase. Pe Marte te-ar fi vanat aia, flotantii, pentru ca ti-ai fi scris pe pragul colibei "intrati! semnat: gica contra." Pe Venus...te-ar fi iubit toate venusienele, dar te-ai fi dezintegrat dupa femeia ta potrivita mai repede chiar decat ar fi facut-o un atom radioactiv cu o probabilitate de 2 la 1 pe secunda.

Asa ca...(iar ajung la concluzii...trebuie sa trimit structura textului argumentativ in recycle bin si sa gandesc in sfarsit fara feed-back. e o tema pentru saptamana viitoare, pentru ca, stii doar, draga de albastrule, saptamana asta studiez cerul)...iata-ne popositi pe aceeasi planeta, domnul meu de albastru. Ce mai faceti? Ati calatorit bine? Ghetele electro-magnetice sunt confortabile? Veniti langa mine, draga domnule...Cand imi ascultati inima, nu-i asa ca urechea dumneavoastra ii transmite in braille-intraplanetar ca simtiti a ne cunoaste inainte chiar de inceputul lumii si ca geneza asta pe care au inventat-o oamenii nu a facut decat sa ne desparta? Eu stiu ca urechea imi mai simte si pieptul, dar- intrebat fiind, pieptul a spus ca a primit exact acelasi mesaj precum inima... Ce sa fie oare, domnule ratacitor? O fi urechea dumneavoastra in stare sa insele deopotriva inima si pieptul? Hm...cred ca trebuie sa verificam. Sprijiniti-va de spatar, draga domnule, tineti-ma in brate si lasati-ma sa va ascult inima. Nu conteaza ca urechea mea s-a pozitionat in partea dreapta a corpului dumneavoastra. Ce tare iti bate inima, dragul meu de albastru...Ochii iti sunt vigilenti sa nu tradeze gandurile, dar inima...inima tuna. E cascada inima ta, iubite. Striga la mine, striga la tine, amandoi o auzim, dar amandoi ne prefacem a fi straini de locul de unde vine inima.

Si a trecut timpul. Magnetii mei s-au lipit de umbra ta si eu calatoresc acum urmandu-ti visul.
Din existenta ta virtuala imi cercetezi vulnerabilitatea si puterea. In existenta ta non-virtuala ma iubesti. Eu inteleg ca incercarile in care ma inscrii sunt eseuri ale maestrului jocului cu margele de sticla. Iti cauti sensul existentei tale in iubirea noastra, iar eu doresc sa ni-l gasim impreuna. Si te iubesc, mai draga de albastrule, asa de mult si asa de frumos, incat ma gandesc serios sa inventez niste cuvinte pentru a-ti raspunde obiectiv la intrebarea 'cat de mult ma iubesti?'

O intrebare mai am, draga de albastrule: cand vine vara?