Stai in genunchi inimă, si cere voie de la Dumnezeu ca să te poti apropia cuvant, privire de dragostea sufletului tău...
Nu mă mai sunaaaaaaaaaaaa, imi răsună in ureche, ca o vină vocea ta soptită, speriată de fericirea ta inlăntuită...
Dă domane să mă insel, si tie chiar să-ti fie viata fericire... Mi-e greu să inteleg fericirea rădăcinilor tăiate, dar dacă spui tu, lumina mea, asa o fi...
Să n-ajungi mamaă, niciodată, ca mine, lacrimă in fața fiicei tale indrăgostite, plecate la doi pasi - care să-ti spună "nu mă mai sunaaaaaaaaaaaaaa, mamă, nu-mi dă voie iubitul să mai vin să te văd..."
Altfel stiam eu iubirea, cu strălucire in privire, cu zambet si sărut' mana mamă, sărut" mana tată mi-e drag de lume, mi-e drag de viață...
Of, doamne, nu credeam că asa de asurzitor poate fi telefonul atunci cand nu mai sună, cand apropierea devine depărtare... si cat de minunat e să fi mamă, si cat de dureros e timpul acesta gol de plecarea ta dincolo de:"Nu mă mai sunaaaaaaaaaaaa" ...