agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-06-08 | [This text should be read in romana] |
Într-o dimineață m-am trezit într-o cameră străină de mine care nu-mi spunea nimic despre ce se întamplase peste noapte.Ochii mă dureau îngrozitor de tare,și am distins clar că dincolo de geamurile deschise,bătea încet și calm un orolog...M-am gândit că întotdeauna mi-am dorit să mă trezesc în bătăile Big-ben-ului din Londra...și mi s-a părut amuzant să mă aflu într-un apartament din bătrâna capitală a Angliei,și am zâmbit...am stârns în brațe perna și m-am cufundat în vis.
Nu știu cât am dormit,nu știu de ce m-am trezit...M-am ridicat,am deschis fereastra și m-a lovit în față aerul rece și zgomotul străzii...Brusc,panică...!Am privit în jos și am amețit...M-am prins de tocul ferestrei și am ramas așa un minut.În tot acest timp,întrebări de tot felul m-au asaltat:Unde mă aflu?de ce nu m-a trezit mama să mă duc la scoală?De ce ma aflu aici?în fine...mi-am revenit treptat și am închis geamul cu grijă...am început sa inspectez camera. Era destul de ciudată:mică,îmbacsită de praf și ticsită cu cărți.Cărți sub pat,cărți pe pervaz,cărți pe birou...Dar îmi plăcea!Era chiar interesantă...și mi-am adus aminte că odată,cândva,am zis ca mi-aș fi dorit să am o bibliotecă mare,numai a mea!Și totuși nu-mi era faimiliară deloc,nu mai fusesem aici niciodată...sau poate fusesem... Fără să vreau,am luat de pe birou o carte...am deschis-o la prima pagină și am citit:"gânduri"de Eva Brown...un nume care cu siguranță nu sugerează nimic,însă în sufletul meu a răscolit mii de amintiri...așa am semnat eu prima poezie...doream astfel să o protejez de fratele meu care ar fi putut-o citi,dându-și seama că e scrisă de mine. Ciudat!Ciudat din nou... M-am învârtit în vârful degetelor și m-am întors cu fața spre o oglindă.Am zărit doi ochi căprui,mari,și usor umflati de nesomn...un păr lung și căzut pe umeri în nestire,un trup firav cu mâini lungi....și am țipat.M-am oprit,și am țipat iar...și tot asa...până când mi-am pierdut cunoștința... ..................................................................................................................... Când m-am ridicat de pe podea se facuse seară,iar încăperea era scufundată în semi-întuneric.M-am pipăit și mi-am dat seama ca era alt trup...un trup străin... Am alergat spre fereastră,de parcă acolo aș fi găsit toate răspunsurile la întrebarile ce mă hăituiau...Am zărit prin ceața care îmbrățișa orasul o clădire înaltă:"BIG BEN!LONDRA!"....a strigat o voce înăuntrul fiineței mele!...."bine ai venit acasă Eva!"
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy