Dureri nodale, clipe nodale !

Te slujesc dimineață, servindu-ți cafeaua,
pe care o vărs preț de picături să-ți ostoiască
setea, dimineață de dimineață, pe aragaz îți
închin picături de cafea clocotită...

Te slujesc, zi, cu ochii pe ceas, zi de zi,
bancher al clipelor indolente, îndeșertificat
de-atâta durere, de-atâta sete care arde corpul
meu african,

te slujesc, miez de zi, răcorind soarele arzător
cu aer proaspăt stors din arcuirea în zbor a
porumbeilor de ceară albă care se topesc
pe autostrăzile luminii solare !

te slujesc seară, îngropând sângeriul amurg
în cerneala cu care te descriu pe tine, chip iubit,
ce risipești lumina captivă a zilei pe care
o strângi în pletele lacome...
dă drumul luminii !, mâine vei prinde nori
să-ți spele chipul cu lacrimi de bucurie, iubito !