privindu-te
rămân înspăimântată de duioșie
am
ca să zic așa
un discernământ acreditat de smerenia discreției
o imprecizie care se acceptă
ca o alternativă a dorinței
în rest
e ceea ce simt
renunțând la desăvârșire
asta
din dorința impudică de a fi perfectă

niciodată nu am mers prea departe
iubitule
în ziua asta la ora asta în clipa asta
tu ești
prelungire a inimii mele
suferință ascunsă nu în pământ
ci în aerul pe care îl respir