te așteptam
când ai venit
ai văzut doar o ușă
voiai o fereastră
ai început să zgârii coaja
sângele mă-ncolăcea ca o iederă
încercam să-ți spun ia-mă de mână
și intră-n poveste
dar cuvintele mi se făceau păsări
cu aripi săpate în scoarță

tu ai rămas spărgând cercuri de lemn cu o inimă de piatră