de câteva ori am ucis clipa sperând în nașterea următoare. zidul era însă mereu îngrozitor de aproape.

într-o noapte am săpat cu gândul o fereastră în tine. nu știe nimeni de ea. o ascund din răsputeri cu sufletul meu cu buzele mele cu orice.


uneori simt întunericul mușcând din noi. ca și cum am exista. ca și cum am putea să vorbim despre asta.