sunt femeia care nu primește cadouri
dar nici nu dau niciodată nimic
decât (din greșeală)
pe mine însămi la un moment dat
undeva între o arcuire de sprânceană
și un imperceptibil clipit exersat

sunt femeia în rochie de bal
mereu intru cu singurătatea la mine
și ies înainte de miezul nopții fără ea
o las în sală ca pe un pantof pierdut
știind că niciodată nu se va potrivi altcuiva