agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ RecunoÅŸtinţă ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-09-02 | |
unu
Și eu am un înger, numit Domnișoara Girafă. Nu-mi știe păcatele palmei, drumul ezitant, ura. Ca să îl chem îmi e de ajuns cântecul prelung al unei viori în toamna de miere. Albinele mor în zbor rond, pe inima vie cad cu greu dangăt clopote, culoarea e o sinteză de rime. Îngerul meu se înalță din cețurile palmei, crizanteme albe lasă în urme. Îi plac promenada târzie, clădirile-ziduri de sânge între întuneric și sine, e îngerul primei mele nopți de dragoste. Îi văd în sclipet organic nașterea, contururile mi se șterg, mi se arată, soarele învinge cu neted efort săruturile, rictusul. doi N-am apucat să scriu la vremea potrivită despre un înger numit Domnișoara Portocală. Și l-am uitat, mai puțin ochii citrici și efervescent mustind de vitamina C, visul lui cu trenuri împletindu-se amețitor în toamna limpede, părul în cascade și cutremure negru-vineții. Apare rar și înaintează greu în lumea reală, lăsând în urmă constante adieri de sfințenie. Partea lui verde, necoaptă, tâmpla crestată și umedă o văd uneori, în odihnitele nopți de acasă. Îngerul verde de acasă, pecete rece pe arămiul gutuilor, merilor, toamnei. E o poveste întreagă cântecul lui. trei Înger de noiembrie, cu sân curat și mirosind a tei copt, îmbătrânit de ceață. Înger sașiu, dulce escaladat de veverițe, înger ușor nebun cu dinții albiți de amintirea zăpezii, înger mut-al treilea dintr-o galerie de îngeri. (Þi-l dăruiesc ca pe un pod, ca pe o icoană-în spatele lui stă cu zâmbet ușor ironic și ușor călduț, ca un ceai sălciu, Dumnezeu înainte de întrupare. Þi-l dăruiesc pentru că nu-l știi, iar de vei pleca el o să-ți vegheze drumul împingându-te pe cărări lăturalnice. Îngerul acesta nu are nume. Și nu există decât în dimineți ostenite, echilibrând cu nepăsarea lui talerul atâtor săruturi. Să nu înțelegi că-i mort. Nu e nici mort și nici viu, e un cameleon stând în așteptare, e punctul zero în care se intersectează toate orgoliile și antinomiile mele, e un nod. Chiar gordian. E un înger tipic de luni dimineață.)
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate