Sunt de câteva luni îndrumător la Școala de Rock. Da, există așa ceva în România! În aceste vremuri de criză "spirtuală" doi prieteni și-au zis să facă ceva în primul rând pentru copilul lor care învață chitară și vrea să cânte rock.

Ca și înainte de '89, în România singurele genuri muzicale de atitudine, folkul și rockul sunt marginalizate. Nu contează că în același oraș, București, Iron Maiden a adunat mai mulți spectatori decât Kylie "Milog", deși aceasta din urmă este mediatizată de mii de ori mai mult decât Fecioara de Fier. Nu contează că folkistii și rockistii români de ieri și azi au avut și au cea mai mare doză de autentic atât melodic cât și în texte. Contează continuitatea mediatizării unor copiatori neinspirați de clișee occidentale și orientale(manele). De ani de zile muncind pe șantier și întâlnind mulți oameni verific mai ales pe cei de tineri dacă au auzit de nume demne de respect ale muzicii românești. Foarte, foarte rar s-a întâmplat că aceste nume să le fie măcar cunoscute. De muzica lor nici nu poate fi vorba.

În condițiile timid creionate mai sus, niciunul din elevii mei cu vârste între 16 si 40, nu cântă vreo melodie în limba română. Cunoștințele lor de cântece autohtone actuale sau mai vechi sunt foarte subțiri.
Pe unii din ei, am încercat să-i conving cu o traducere foarte reușită a cântecului Come Together a lui Beatles. Răspunsul majoritar a fost că le e mai ușor să cânte în engleză.

Școala de Rock are curte comună cu mai multe case. Unul din copiii vecinilor ne-a călcat pragul de mai multe ori. Noi îi spunem Nicoliță are 6 ani și nu prea știe de ce instrument să se apuce. Ne e simpatic și-l îndrăgim poate și datorită faptului că părinții nu prea se ocupă de el; nu știe sensul unor cuvinte simple. Tatăl lui cu un frate mai mare sunt în pușcărie.De la ei din casă, sau din ale vecinilor se auzeau manele sau radiourile moderne, să le zic așa. L-am întrebat zilele trecute dacă nu vrea să-l învăț un cântecel. Mi-a zis că nu. Nu vrei sau nu poți, l-am întrebat. Vreau, spune el, dar nu știu engleză.

Felicitări doamnelor și domnilor care decideți ce se mediatizează! Sunteți demni urmași ai tovarășelor și tovarășilor de ieri. Aveți tot atâta încredere, ca și ei, în frumos și în puterea de înțelegere a oamenilor de rând.

Felicitări cunoscuților mei care de ani de zile mi se plâng de calitatea muzicilor difuzate, dar nu au catadicsit să scrie un mail celor incriminați mai sus!

Felicitări celor care au conceput programele școlare de muzică unde copiii învață să dea din mână mimând citirea notelor muzicale, pregătindu-se parcă pentru playbackurile de mai târziu!