În acea seară m-ai întrebat timid de ce-mi ascund bunătatea sub o masca de porțelan rece și alb.Mască pe care uneori o mai schimb cu una neagră. Am încercat sa-și explic dar tu n-ai ințeles.Sufletul tău e mult prea curat pentru a înțelege.Mintea ta e mult prea plină de vise copilărești, de iluzii și de idealuri. Și pot spune cu mâna pe piatra din piept că e cel mai frumos lucru ce l-am întâlnit.
Imaturitatea ta mă face uneori să cred ca eu te pot schimba să fii ca mine. Dar alteori, când dau piatra la o parte din fața porții, realizez că e ultimul lucru ce mi l-aș putea dori.
Nu te vreau deloc ca mine. Dacă aș vrea pe cineva la fel ca mine, ce rost ar mai avea ?Aș trăi doar eu și ego-ul meu.
Îmi placi așa cum ești.Dar mi-e frica. Mi-e teamă că ai putea crește. Că ai hotarî tu să crești pentru simplu fapt că alții nu-ți înțeleg visele.Dar încă nu știi că visele sunt pentru a-ți umple viața și a le face realitate, nu petrnu a le impărtăși. Sau poate ai vrea să crești pentru a fii in rând cu lumea. Dar încă nu știi ca naivitatea asta te face atat de special.
Sau vrei sa crești pentru că alții iți spun autoritar “maturizează-te”. Dar încă nu știi că ei doar mint și că ei nu sunt maturi ci mult prea serioși.Sau ai vrea să crești pentru că ai impresia că e un dezavantaj în a-ți dori sa faci lumea un pic mai bună, ajutând-o. Dar încă nu știi că dacă ceielalți sunt răi, tu trebuie să fii mai bun ca ei. Nu pentru a ajunge în rai, așa cum mint cei care își doresc o alinare pentru sufletul lor mult prea chinuit ci pentru a fii tu mai fericit că ai facut ceva bun.
Deci nu vreau să te schimb. Nici nu vreau să înțelegi de ce port masca. Pentru ca asta ar însemna să iți dai puritatea la o parte și să te faci « matur ».
Vreau să mă iubești mereu cu suflet de copil, necondiționat. Vreau să-mi ceri mereu ceva în schimb pentru fiecare lucru bun ce-l faci, cu ochi nevinovați și zâmbet pur. Vreau să mă ierți când iți gresesc, dacă după asta te răsplătesc c-o acadea. Vreau să mă urăști că nu primești întotdeauna ce-ți dorești, dar să vii mereu înapoi să ceri sfaturi atunci când te-mpotmolești. Vreau să vii la mine plângând când te lovești și să mă certi că n-am fost acolo să-ți port de grijă, dar să mă lași apoi să-ți curăț rana. Vreau să-mi spui că sunt “proasta” atunci când nu cred în visele tale marețe, când nu cred ca ești în stare să le indeplinești. Vreau să mă iubești.