Toamnă

Plouă...
Iubirea se pierde în stropi mari, reci
și se decantează
în cerul răsturnat pe pămînt!

Prin mulțimea de cuvinte
nerostite
se strecoară fragilă
atingerea caldă a mîinilor tale...
Privirile ni se întîlnesc
la un colÈ› de lume,
departe de furtuna sentimentelor.

Pe culmea tăcerii, dorințele stau scrise
într-o caligrafie perfectă:
plîng castanii de-atîta liniște și
se spulberă vîntul de bătaia inimilor noastre...


Din prea multă durere,
mi se desprind de pe degete
emoțiile și dansează haotic prin aer
ca niște frunze...

Pe buze ni se strivește
sărutul cel din urmă:

e toamnă!