Casa ei de pământ nu odihnește;
trimite bătăturile tălpilor acolo
unde ochii au văzut lumina.
Casa ei de pământ cu temelii zdruncinate
are pereți între care nu încap buze și mâini
purtate pe Chomolugma.

Fiul face risipă
de tălpi și priviri peste lume.

Pământ bine lucrat, sâni și mâini reci,
o ploaie caldă și scurtă ca gândul,
fiica frumoasă-n pridvor.

Au fost primul născut fără loc de popas
și vântul trimite-n cătare de vârfuri
picioarele fiului urât cu sufletul risipitor.