...





chipurile noi mergeam pe urmele luminii ce o luase înainte
aveam pleoape de întuneric a nu vedea prea devreme cine devenim

ajunși în templele de lut slujeam nefericiți numelui de om
el era cel ce trebuia învins transformat în pasăre din interior

gravitația uneori o furie nascând frica de cer
mâinile se loveau unele de altele nevrând să fie aripi
se afundau în pământ a prinde rădăcini loveau capul pofticios cu pietre
urau apoi durerea gesticulau disprețul cumva nu îndurau visul îl ridicau
pe o cruce însângerată scrisă cu mânia suferinței așa merită dumnezeu

chipurile noi iar mergeam pe urmele luminii ce o luase înainte
ne tăiam pleoapele de întuneric a vedea preventiv cine devenim




do



re



mi



fa




sol




la




si




do








































































http://www.youtube.com/watch?v=N10CEKojhb4



http://www.youtube.com/watch?v=N10CEKojhb4