Era o zi splendida...genul de zi in care ai vrea sa te duci in Cismigiu, sa mananci vata de zahar si sa te plimbi...sa ai discutii interminabile si pe nerasuflate.
-Vrei sa ne plimbam?
-Da... as dori sa pot sa ma plimb prin creierul tau si sa fac fotografii!
Avem telepatie, nu? Ar trebui sa functioneze acum cand am nevoie sa ma suni. De ce functiona atunci si acum nu mai functioneaza?
Mi-e dor de tine... mi-e dor de calmul tau si de tine. Nici nu mai tin minte cum arati, dar totusi imi lipsesti si nu a fost nimic...! Dar esti in creierul meu... te plimbi printre neuroni si ti-ai facut sac de dormit din sinapse... Cu ce drept?
Stiu...te-ai gandit la mine? Nu am avut timp... curaj... erai ocupat. Si doar cand erai high erai cum ai fi vrut!
Am un loc secret pe care l-ai adora daca l-ai vedea... dar ma abtin... nu stii...
Nu ma auzi cand tip!
Nu ma vezi cand ma imbrac in verde!
Nu ma simti cand te strang in brate si port ochelarii ce ma fac invizibila!
Nu ma mirosi cand port parfum de iasomie!
Nu si nu!
Acest film nu-mi place! Ii desconsider calitatea asa cum tu obisnuiai sa comentezi fotografiile... Eu comentez filmele...
Tu mi-ai fi raspuns? Prea tarziu!
Vroiam sa ma plimb... atat vroiam... sa spun... Cum spunea si Marin Sorescu,avem atat de multe de spus incat incepem lacomi sa vorbim in somn!