*
Călătoria nu-i o pierdere de timp, ci este ceva cu mult mai grav: este un atac premeditat la adresa memoriei, în măsura în care timpul nu-i decât o simplă invenție – mai mult sau mai puțin catastrofală – în ordinea închipuită de fiecare dintre noi în parte.
Timpul este legat de entități, memoria este, însă, un privilegiu care scoate entitatea înafara ordinii și, dacă-i vorba de oameni, înafara prejudecăților – pe bună dreptate am să spun că ordinea e miorlăiala oricărei sinecuri mentale; spun asta, de dragul de a vedea dacă are cineva o idee mai bună, ori măcar una în fază incipientă – altfel nu facem altceva decât să alăturăm “Istoriei universale a infamiei” o “Istorie universală a escamotării”.

Nu! bătrâne Borges, nu: “Russell n-are dreptate când susține – în The Anatysis of Mind – 1921, p. 159 – că planeta a fost creată acum cîteva minute, și că ar fi prevăzută cu o umanitate care “amintește” un trecut iluzoriu.”, ci memoria ne joacă feste, alimentându-ne cu amintiri fracturate. Știi mai bine decât mine ce sens aveau semnele de pe o bucățică de mătase chinezească, ori câteva boabe de cacao și o cârpă de bumbac în Yucatán; erau semințele eficienței existențiale, nu?

Pentru mine, valoric, însemnările voastre sunt identice: după ce se desprinde de pământ orice avion care vrea să zboare liniștit își bagă-n burtă trenul de aterizare, la fel ca păsările picioarele... după același ritual sinucigaș.


**
Am călătorit – nici mult, nici puțin – mai curând forțat de-mprejurări.

Târziu, am învățat să folosesc expresia: detest!; ei bine, detest călătoriile.


***
Îți sunt recunoscător pentru prelegerea asta: “Alcătuirea de cărți vaste este o nesăbuință obositoare și aducătoare de sărăcie; să întinzi pe cinci sute de pagini o idee a cărei perfectă expunere orală încape în câteva cuvinte. Cea mai bună metodă este să simulezi că aceste cărți există deja și să faci un rezumat sau un comentariu. Astfel a procedat Carlyle în Doctor Resaitus; tot astfel Butler în The Fair Haven; opere care au imperfecțiunea de a fi de asemenea cărți, nu mai puțin tautologice decât celelalte. Mai rațional, mai neputincios, mai leneș, am preferat scrierea de însemnări pe cărți imaginare. Acestea sunt Tlon, Uqbar, Orbis Tertius și Cercetarea operei lui Herbert Quain.” (citat din J.L. Borges – de parcă mai era nevoie să o spun!).