1. Motivarea cercetării
Cercetarea va avea loc la nivel național și face parte din eforturile pentru identificarea bunelor practici privind cooperarea dintre instituțiile școlare, inspectoratele școlare și autoritățile locale - primari, consilii locale, consilii județene; totodată, este necesară eliminarea barierelor administrative, generatoare de semnificație scăzută a activităților administrative și didactice desfășurate în sistemul de învățământ. Orice cooperare productivă pornește de la identificarea rolurilor, răspunderilor și a procedurilor de evaluare a rezultatelor. Cooperarea și realizarea parteneriatelor între instituții și organizații reprezintă o soluție la deficitul de încredere în instituțiile de învățământ, care adaugă componente noi de riscuri atât în mediul școlar – riscuri de percepție a învățăturii, a importanței studiului și a abordării oneste a eforturilor elevilor și educatorilor pentru dobândirea de competențe. Studiul face parte din seria de măsuri prevăzute în Strategia Națională Anticorupție, aprobată prin HG 609/2008, completat cu raportul de progres pe educație.

În cadrul proiectului, vor fi evaluate aspectele legale și sistemele tehnice existente în acest moment în vigoare în sistemul de învățământ românesc, care au drept scop definirea răspunderilor instituțiilor și persoanelor în raport cu școlarizarea copiilor, rezultatele individuale și performanța instituțiilor școlare, auditul și controlul la nivel instituțional. Deoarece în ultimii ani au apărut sau au căpătat amploare noi fenomene – migrarea și emigrarea, violența în școli, au crescut discrepanțele sociale dintre cetățeni, va fi estimat și impactul exercitării drepturilor cetățenești prevăzute în legislația românească și internațională privind învățătura, educația, siguranța copilului și calitatea educației asupra diferitelor categorii de copii și elevi.

2. Prezentarea contextului cercetării

2.1. Funcțiile administrației învățământului sunt distribuite în acest moment, pe de o parte, între nivelul local, județean și regional al administrației publice și nivelele național, județean și local ale sistemului de învățământ preuniversitar. Așa cum sunt definite în această etapă, funcțiile administrației locale și județene sunt mai mult centrate pe finanțarea și administrarea curentă a fondurilor și investițiilor și mai puțin sau deloc pe stabilirea priorităților, de formulare a politicilor publice și de implementare a programelor educaționale. Deoarece în prezent cadrul legal, atât cel privind reformele din administrația publică, precum și cel din educație sunt în continuă prefacere, se impune analiza unui ciclu al răspunderii (accountabiliy cycle) pentru toate aceste organisme și nivele decizionale, tocmai pentru a vedea dacă există premisele atingerii obiectivelor educaționale de către acestea. Toate strategiile, politicile și măsurile noi ce se aplică în prezent necesită o evaluare a coerenței acestora și, mai ales, a coerenței dintre scop și mijloace. Auditarea sistemelor și instituțiilor va trebui realizată nu doar la modul restrâns, financiar-contabil, ci va trebui auditată funcționalitatea sistemelor nou concepute, multe dintre ele având un caracter integrat, cu o componentă informatică importantă.

2.2. Un rol important în evaluarea concordanței dintre scop și mijloace îl are inspecția școlară. În mod tradițional, în unele țări prima responsabilitate a inspectorilor este de a controla punerea în practică eficientă a politicilor elaborate la nivel central de către ministerul educației și activitatea lor se concentrează asupra aplicării în mod strict a normelor legale și a reglementărilor elaborate de minister. Astăzi, rolul cel mai important al inspectorilor, în cele mai multe sisteme școlare, este de a face evaluarea externă. Aceasta înseamnă că li se cere să judece calitatea educației din școala inspectată și să facă recomandări pentru îmbunătățirea activității. Cu toate acestea, chiar în cadrul acestui rol există deosebiri mari în ceea ce privește măsura în care inspectorii evaluează diferitele aspecte ale educației furnizate în școală. De exemplu, uneori inspecția se concentrează pe compararea performanței obținute de școli la examenele naționale; alteori examinează metodele de predare cu ajutorul observării activităților de la clasă. Tot mai mult, inspectorii își asumă un rol care îi solicită să evalueze natura și rezultatele procesului educațional atât la nivel local, cât și la nivel național.

În multe țări această dezvoltare a inspecției a avut loc în paralel cu trecerea treptată a controlului financiar și managerial în responsabilitatea autorităților locale și/sau a școlilor, concomitent cu relaxarea controlului centralizat asupra curriculum-ului aplicat la nivelul unității școlare. Ca urmare, decidenții trebuie să aibă în vedere noile modalități prin care se poate asigura funcționarea ciclurilor de răspundere în întreg sistemul, pe măsură ce tot mai multe responsabilități sunt transferate la nivel local. Autonomia nu înseamnă autodeterminare la nivelul școlii ci, mai degrabă, ea implică transferul de responsabilități pentru a atinge obiectivele naționale, regionale și la nivel de școală și/sau de comunitate locală; ea este o procedură prin care se asigură, în paralel, raportarea către părinți, comunitate și guvern. Cu cât avem mai multă autonomie locală în privința managementului și a finanțelor, cu atât părinții trebuie să participe tot mai mult la activitățile școlii, iar profesorii și managerii școlii trebuie să obțină rezultate tot mai bune. Aceasta este descrierea unei situații pe care o putem întâlni în multe țări europene și are implicații majore asupra inspectorilor și inspecției.


3. Analiză teoretică a fenomenelor de corupție din învățământ

3.1. Pornim această discuție cu o analiză a semnificației corupției în sistemul de învățământ, dar, sistem care este integrat, sau ar trebui să fie, concepției și misiunii generale de educație, educare.

Prima întrebare, pornind de la definiția corupției stă în chiar rădăcina cuvântului, con-rumpere, care înseamnă ruptură, discontinuitate completă, dar în combinație sau participare cu alții. (The Concise Oxford Dictionary of English Etymology).

În dicționarul juridic online, corupția este “stare de abatere de la normalitate, de la datorie; înseamnă folosirea abuziva de către o persoană a funcției de intermediar sau de decizie pe care o îndeplinește, pentru a-i acorda celui care corupe sau comunității de interese pe care acesta o reprezintă, un avantaj economic sau administrativ, în schimbul unei sume de bani, a unor cadouri, a unor deplasări, excursii, concedii sau distracții sau a primirii unor proprietăți.”

Corupția administrativă înseamnă: “folosirea de către o persoană a funcției sau poziției sale publice pentru a evita îndeplinirea unor norme, baremuri sau proceduri legale, la obținerea in folosul ei a unor avantaje materiale sau funcții profesionale ori administrative. Corupția administrativă se referă și la mita plătită în schimbul câștigării unor licențe, ușurării procedurilor vamale, câștigării contractelor de achiziții publice, sau pentru acordarea priorității la prestarea unei întregi varietăți de alte servicii guvernamentale. La rădăcina acestui tip de corupție stă puterea pe care o au aceste persoane publice de a acorda scutiri preferențiale, de a stabili ordinea priorităților în furnizarea serviciilor publice sau de a aplica în mod discriminatoriu norme și alte reglementări”.

3.2. Probleme care apar în România atunci când ne ocupăm de fenomenele de corupție din educație – riscuri datorate specificului mass media
Goana după spectaculos și “subiecte de presă”, dar și lașitatea, comoditatea, slaba pregătire a jurnaliștilor, interesul strict de afaceri sau de poziționare, de multe ori de înțeles, a încrengăturii în care se află agenții media de toate tipurile, fac ca o problemă bine definită, ușor de înțeles, un document de analiză sau de politici bine întocmit, ori, o cercetare pe tema corupției din educație bine finalizată, să poată fi folosită împotriva personalului, decidenților, managerilor de toate nivelele, și să facă mai mult rău decât bine unei categorii vulnerabile – profesorii. Categorie care nu are cum replica cu aceleași arme pe care le folosește presa, deoarece este “un personaj colectiv”, și, apoi, oamenii din sistem, ca indivizi sociali, sunt bine crescuți, în medie, și nu dispun de bani, influență și capacitatea de răspuns simetric de care dispun alte persoane sau instituții. De aceea, atragem atenția asupra riscurilor de a scădea în continuare statutul social și recompensa simbolică de respect civic și de onorabilitate, și așa știrbite, reduse și distorsionate în ultimii ani. În acest moment, există doar abordări parțiale și adiacente a percepției de sine a profesionistului din educație, o lacună care trebuie urgent eliminată și un posibil capitol al oricărui studiu privind corupția din sectorul educațional sau din subsistemul învățământ. Conduc la această afirmație o serie de referiri înregistrate pe parcursul activității de formator pe care a întreprins-o coordonatorul acestui proiect de-a lungul anilor, precum și discursul standard al profesorilor, directorilor sau inspectorilor școlari, în cadrul interviurilor și cercetărilor. Din păcate, profesorul are de rezistat la multe presiuni sau chiar dileme existențiale: „Să fac ce spune directorul sau nu, să fac ce mă roagă colegul X sau nu, să iau ce mi se oferă sau nu”.

Convingerea noastră este că educația rămâne unul dintre sectoarele care au rezistat mai mult și mai bine fenomenelor de corupție decât alte subsisteme ale serviciilor publice. În același timp, fenomenele de corupție difuzează dintr-un sector în altul, și analiza fenomenelor trebuie să țină seama de context. Dacă legalitatea și normalitatea juridică și administrativă sunt unice, abaterile, deviațiile și distorsiunile sunt multiple și cu specificitate pentru fiecare caz.

3.3. Listă provizorie de posibile domenii în care poate apare corupția în învățământ

Pentru a introduce o ordine în analiză, vom realiza o listă a tuturor segmentelor sistemului de învățământ care pot fi afectate de corupție, ordinea listării neînsemnând nicidecum intensitate sau frecvență de apariție ori severitate a impactului. Multe dintre ipoteze se bazează pe informații indirecte sau presupuneri de lucru, nefiind în niciun caz afirmații probate. De aceea, încă din etapa preliminară a studiului, ne propunem o serie de focus-grupuri cu subiecți din diferite categorii socio-profesionale, din sistemul de învățământ sau din afara acestuia, pentru completarea tabloului temelor sau ipotezelor de testat ulterior.
1. Sume ilegal percepute la admiterea sau înscrierea copiilor în școală sau grădiniță, sau la înscrierea în anumite clase, procedură care, legal, este gratuită și nu necesită examene sau alte tipuri de evaluări. Studiile de marketing educațional arată că există școli și grădinițe preferate de părinți pentru care există concurență. Știm că funcția de director în acest tip de școli este dorită, chiar dacă indiferent de faptul că persoana respectivă a contribuit cu ceva sau nu la creșterea instituțională și la succesul școlii. Este “o jucărie frumoasă”, care, în contextul numirii cu delegație a directorilor de școală, este dată ca recompensă, pe criterii netransparente – este necesară doar numirea din partea inspectorului școlar general. De multe ori, acest tip de favoruri capătă aspecte rafinate, banii sau bunurile neintervenind explicit – serviciul se plătește prin alt serviciu, sau prin tezaurizarea, de regulă pe termen scurt, a “bunăvoinței” câștigate – de fapt, a utilizării potențiale a altei rețele sociale sau decizionale, posibil sediu sau sursă a corupției, sau, în cel mai bun caz, generatoare de servicii acceptabile, la care directorul, profesorul sau decidentul nu ar fi avut altminteri acces. Un exemplu banal poate fi generarea unor relații foarte bune cu o instituție, partid sau organizație, care, în afara deciziei favorabile solicitate, ar fi fost indiferente sau ostile. Filosofia “do ut des” poate funcționa și în afara solicitării exprese – dau, decid, fac, pentru a putea beneficia pe viitor de servicii. Este filosofia “te servesc, mă servești”, sau, cum circulă în folclorul urban ”legea lui Ohm”: ești om cu mine, sunt om cu tine.
2. Cazul extrem este “scoaterea la licitație” a locurilor din școli și grădinițe, și oferite celui care dă mai mult. Aceste fenomene există, lumea știe de ele, produc venituri de multe ori semnificative, dar nu sunt recunoscute și nici sancționate. De regulă, cei care practică aceste metode au “spatele asigurat” la instanțe superioare – inspectoratul școlar, minister, primărie, partide politice etc. Misiunea de protecție poate fi reală sau doar propagată, fiind uneori “culoare de camuflaj mimetic” – un individ fără “pile” acreditează ideea că le-ar avea.
3. Favorizarea copiilor din unele comunități la admitere, în timp ce alții sunt supuși unor taxe suplimentare. Autorul nu are cunoștință de existența unui astfel de fenomen, deși cazuri de discriminare au existat și există.
4. Note bune sau examene trecute prin dare de mită profesorilor, examinatorilor, directorilor sau altor oficiali ierarhici sau din sisteme de influență a deciziei financiare – consiliul local, primărie. Cazul extrem este atunci când prețul este deja cunoscut, iar candidații sau elevii cunosc aceasta și se conformează, fără a li se cere să plătească; de multe ori, și acest aspect este mult mai rafinat, existând o serie de interpuși –“ lanțul slăbiciunilor”.
5. Comunicarea rezultatelor examinării, a notelor, de regulă, numai după achitarea plății solicitate.
6. Falsificarea documentelor școlare, ștergerea din cataloage și foile matricole, eliberarea de acte de studii fără temei legal sau false – fie prin eludarea unor ani de repetenție, fie prin menționarea altor note.
7. Delapidarea, însușirea necuvenită a fondurilor sau bunurilor care au fost destinate pentru sau drept material didactic, clădiri sau bunuri ale școlii.
8. Materiale achiziționate care sunt sub standard – fie acestea manuale, material didactic, software; cauzele pot fi în mituirea din partea producătorilor, editorilor, a furnizorilor de licențe etc.
9. Monopolizarea sau atribuirea incorectă a achizițiilor pentru mesele școlare, uniforme, alte servicii destinate instituțiilor de învățământ.
10. Meditațiile, consultațiile private în afara școlii cu elevii proprii, sau meditațiile în general. Din păcate, deși este posibil, teoretic, ca un profesor să nu își piardă motivația pentru a desfășura orele la catedră, aceștia nu pot refuza o sursă de venituri suplimentare, declarate sau nu, deoarece au nevoie de acești bani – mulți se sacrifică, prestând supramuncă și distrugându-și sănătatea, dar alții fac “industrie” din aceasta. Mai grav, industria aceasta și trecerea de care se bucură unii profesori se bazează pe supoziția sau afirmația că aceștia ar fi mai bine informați, orientați ori ar avea acces la subiectele de examen. Foarte puțini profesori, de regulă pensionari, preferă să trăiască doar din meditații particulare.
11. Utilizarea bunurilor sau proprietăților școlii pentru activități lucrative în afara scopurilor instituționale. Uneori, aceste activități se desfășoară la cererea unor autorități – ierarhice, dar mai adesea, din administrația locală, care este și posesoarea clădirilor și terenurilor. Uneori, elevii și profesorii prestează muncă sau servicii neplătite sau neînregistrate în folosul unor persoane aparținând administrației locale sau autorităților ierarhice. Alteori, solicitanții serviciilor sau muncii sunt profesorii, iar prestatorii sunt elevii sau părinții acestora.
12. Exploatarea sau abuzul asupra copiilor din partea personalului școlii, în diferite moduri (fizic, sexual etc.).
13. Vicierea recrutării personalului didactic în varii modalități, în urma influenței produse de mită, favoruri sexuale etc.
14. Subiecte de examen divulgate, parțial sau total, și vândute înainte de examen.
15. Salarii plătite ilegal, pentru profesori care nu au prestat muncă sau care nu sunt angajați ai unităților de învățământ.
16. Absenteism nedeclarat la cote înalte. Aceasta influențează raportul nr.elevi/nr.profesori, sporind în mod nejustificat cheltuielile. Acest fenomen apare în mod curent în comunitățile cu copii romi sau în zonele defavorizate, în care copiii prestează activități în cadrul gospodăriei familiei.
17. Declararea unui număr mai mare de copii înscriși pentru a spori alocațiile cuvenite școlii sau ariei de răspundere administrativă a autorității locale. Există și cazul declarării unui număr mai mare de copii cu dizabilități pentru a obține finanțare suplimentară.
18. Mituirea auditorilor sau organelor de control pentru a ascunde sau îmbunătăți rapoartele sau rezultatele controlului.
19. Însușirea necuvenită sau gestiunea ilegală a fondurilor obținute de la ONG, organisme de asistență sau de la părinți.
20. Alocarea de resurse sau distribuirea de facilități elevilor, profesorilor sau școlilor de către politicieni, în special în perioada campaniei electorale pentru a obține voturile profesorilor sau părinților.


4. Un mod economic de a începe un studiu utilizând rapoartele de control existente
Se va realiza o metodologie de analiză secundară și clasificare a temelor, problemelor și soluțiilor din rapoartele de control existente. Pentru a economisi resurse sau a utiliza expertiză la nivelul central și local, se va constitui o echipă de colaboratori formată din personal calificat: cercetători asociați, inspectori școlari, contabili, profesori. Se va elabora, în a doua parte a cercetării, la nivelul Institutului de Științe ale Educației, un proiect de generare de soluții instituționale, în cooperare cu ministerul de resort, în care să se programeze utilizarea economică și eficientă a resurselor instituționale existente, sau, eventual, atrase de cele două instituții, în vederea sporirii încrederii în instituțiile de învățământ și a semnificației serviciilor educaționale.

5. Obiective prevăzute în Planul Sectorial Educație, conform măsurilor prevăzute în H.G. nr. 609-2008; direcții de acțiune și de cercetare


5.1. Creșterea gradului de informare a publicului cu privire la consecințele actelor de corupție

Pornind de la acest obiectiv, se propun următoarele direcții de cercetare:

5.1.1. Identificarea semnificației actelor de corupție și a reprezentărilor sociale asociate.
5.1.2. Identificarea inițiativelor anticorupție în educație și cercetare manifestate la nivelul societății civile.
5.1.3. Identificarea celor mai potrivite metode de a comunica cu diferite grupuri țintă pe tema corupției în educație.


5.2. Îmbunătățirea fluxului de informații către mass-media și public privind activitățile de prevenire și combatere a corupției

5.2.1. Analizarea modalităților de publicare de către școli a unor indicatori instituționali și de transparentizare a rapoartelor de inspecție frontală și tematică realizate de inspecția școlară.
5.2.2. Fundamentarea metodologică a deciziilor administrative necesare privind publicarea rapoartelor de inspecție frontală și a valorilor indicatorilor instituționali din școli.

5.3. Creșterea gradului de responsabilizare a personalului asupra riscurilor asociate corupției

5.3.1. Evaluarea impactului participării funcționarilor publici și a personalului contractual din cadrul ministerului de resort la cursuri de instruire și perfecționare distincte care vizează pregătirea profesională (achiziții publice, debutul în funcția publică, egalitatea de șanse și tratament, deontologie profesională etc.).

5.3.2. Realizarea unui modul de bază de management financiar și privind legislația din domeniul financiar și de achiziții pentru directorii de școli și membrii consiliului de administrație ai școlilor.

5.3.3. Evaluarea gradului de instruire și de informare a diferitelor grupuri țintă referitor la prevenirea corupției (plagiat, conflicte de interese, plăți informale etc.).

5.3.4. Realizarea analizei de nevoi privind instruirea diferențiată în domeniul fenomenului corupției, în funcție de poziția administrativă; realizarea cadrului orientativ și tematicilor de seminarii și activități de punere în comun a problemelor, de stabilire a priorităților pe plan local - școală, administrație locală, mediu de afaceri.


5.4. Eliminarea barierelor administrative

5.4.1. Diseminarea planului de acțiune pentru îmbunătățirea procedurilor interne la nivelul ministerului în cadrul întâlnirilor de grup cu angajații ministerului și ai structurilor deconcentrate.

5.4.2. Depășirea stadiului de diseminare simplă prin implicarea partenerială a angajaților ministerului și a structurilor deconcentrate în elaborarea și implementarea măsurilor cuprinse în planul de acțiune.

5.4.3. Analiza și actualizarea standardelor ocupaționale din învățământ; corelarea standardelor noi cu metodologia actualizată de evaluare a personalului și cu fișele postului (vezi propunerea de studiu trimisă de ISE, privind evaluarea personalului).

5.4.4. Introducerea unui sistem de observare și măsurare a atitudinilor față de educație și față de personalul implicat în furnizarea serviciului.

5.4.5. Elaborarea unei metodologii de măsurare a riscurilor educaționale care să cuprindă toată gama riscurilor și evaluarea eșecului școlar și organizațional . Observație - Laboratorul de management dispune de un instrument deja testat și care poate fi implementat.


În consecință, cercetarea de față își propune:
• să clarifice un concept al răspunderii în sistemul educațional și să identifice practicile asociate acestui concept;
• să evalueze modul de aplicare a principiilor, metodologiilor și modalităților de lucru propuse în legislația în vigoare;
• să inventarieze și să clasifice funcțiile și funcționalitatea sistemelor și organismelor de evaluare și de inspecție;
• să identifice cadrul normativ-legislativ care stabilește măsurile și acțiunile ce decurg din rezultatele evaluărilor de toate tipurile și să evalueze coerența și realismul acestor prevederi; totodată, în câteva situații, se va verifica modul de implementare a legislației, în special prin existența și aplicarea unor decizii care închid ciclul răspunderii;
• să formuleze recomandări de politici educaționale și să disemineze rezultatele și produsele proiectului.

Scopul cercetării
Acordarea de sprijin pentru îmbunătățirea sistemului de răspundere publică a instituțiilor și organizațiilor implicate în domeniul educației prin elaborarea unui set de propuneri documentate.


Obiectivele cercetării
La sfârșitul cercetării, vom obține următoarele rezultate:
• Vor fi identificate principiile care fundamentează conceptul răspunderii în educație la nivelul sistemului și instituțiilor.
• Vor fi analizate practicile asociate acestui concept al răspunderii precum și impactul lor asupra tuturor actorilor relevanți: elevi, părinți, personal, administrația sistemului educațional.
• Va fi propus un model îmbunătățit al sistemului răspunderii publice în învățământ, în vederea implementării unui sistem de evaluare și monitorizare a politicilor educaționale, în concordanță cu sistemele existente la nivel european.

7. Metodologia de lucru
7.1. Vor fi investigate următoarele instituții: Inspectorat Școlar Județean, Consiliu Municipal sau Local, conducere școli și personalul acestora. Se vor elabora scheme de interviu cu persoane din aceste instituții, întrebările vizând în special existența procedurilor și instrumentelor de evaluare, decizionale și de consultare în interiorul și între instituții, obiectul evaluării fiind serviciul educațional. Va fi întocmită o metodologie de evaluare a documentelor oficiale, a deciziilor, transparenței administrative și a impactului anumitor măsuri aplicate.

Cercetarea va acorda atenție și va evalua următoarele aspecte prin vizitarea școlilor și instituțiilor din eșantion și prin cercetarea documentelor de proiectare, de buget și administrative:

• Modalitățile de a identifica bugetele pentru școli în cadrul bugetelor autorităților locale, luând în considerare toate resursele bugetare, bazate pe datele financiare obținute la nivelul autorității locale. Acest lucru se va realiza prin analiza documentelor de buget, obținute în format electronic la nivelul instituțiilor analizate - 6 consilii locale, 12 școli.
• Modul în care școlile își duc la îndeplinire obiectivele și răspund cerințelor legale privind școlarizarea elevilor.
• Existența măsurilor administrative sau de altă natură, care să țină cont de rezultatele și performanța elevilor și a instituției.
• Modul în care autoritățile locale produc rapoarte anuale și raportează cetățenilor și părinților despre modul în care au cheltuit banii pentru școli, indiferent de sursa finanțării: granturi specifice (salarii, burse), granturi speciale (programe și proiecte internaționale, guvernamentale, județene, locale), venituri proprii.
• Modul în care se face finanțarea specifică a școlilor și relația dintre gradul de finanțare a fiecărei școli și problemele specifice ale acestora.
• Elaborarea și testarea unui sistem de evaluare și audit al școlilor și autorităților locale, în funcție de corelarea resurselor cu rezultatele obținute.
• Modul în care informațiile cu privire la sistemul educațional sunt accesibile, de la și către ce nivele instituționale sau dacă sunt integrate în baze de date specifice.
• Modul în care formulele și metodologiile testate răspund nevoilor educaționale specifice/speciale ale școlilor selectate.
• Modul în care sunt acoperite costurile adiționale pentru recrutarea, reținerea și motivarea personalului didactic și auxiliar în ariile dificile în care operează unele administrații locale (localități izolate, zone defavorizate etc.), precum și costurile suplimentare pentru personal (transport, alte costuri) în aceste arii.
• Evaluarea modului de funcționare a relațiilor legale și profesionale între instituțiile implicate în finanțare: servicii și compartimente de contabilitate ale școlilor și autorităților locale, trezorerii, direcții economice din primării, din consiliile județene etc.
• Definirea și clarificarea termenilor și conceptelor cu care se va opera în schemele de administrare a învățământului.
• Modul în care va fi gestionată tranziția la noul sistem de finanțare și management.
• Principiile care guvernează administrarea a școlilor și a sistemului educațional.
• Identificarea bunelor practici în domeniul răspunderii publice la nivel de școală, localitate, județ sau la nivel național, la nivel de inițiative și metodologii.

7.2. Metode și instrumente
Pentru realizarea acestei cercetări, având în vedere specificul temei discutate, am optat pentru metode calitative de investigare – în speță studiul de caz. Vor fi selectate instituții ale administrației locale; se va colabora cu Inspectoratul Școlar al Municipiului București. Vom folosi următoarele metode de investigație:
• Ancheta cu chestionar - aplicat funcționarilor și inspectorilor.
• Ancheta cu interviu – vor fi realizate interviuri de grup (focus-group), pe baza unui ghid de interviu, cu directori de școli și membri ai consiliilor de administrație ale școlilor.
• Studiul analizelor și cercetărilor anterioare care cuprind referințe explicite sau implicite la răspunderea publică în educație. Vor fi analizate documente oficiale europene, precum și rezultatele altor cercetări întreprinse în România și în alte țări europene.

Grupuri țintă / populația vizată:
• Funcționari publici, inspectori, autorități locale și membri ai consorțiilor și organismelor de cooperare interinstituțională în domeniul educației din 2 județe. Aceștia vor răspunde la chestionare, vor participa la focus grupuri și la activitățile proiectului, în scopul atingerii obiectivelor cercetării.
• Membri ai consiliilor de administrație și membri ai colectivelor didactice din școlile participante la cercetare, în scopul analizei deciziilor, procedurilor și a eficienței acestora în cadrul școlilor.