prăbușirea se face întotdeauna pe spate și foarte
foarte încet


pe fundal nu e clint mansell e șuieratul frust al frânghiilor scăpând printre miile de mâini întinse ale spaimei undeva se aude o manivelă scârțâind din dinți undeva se clatină picurii de sudoare de pe fruntea morții



prăbușirea nu e altceva decât un zbor derulat înapoi

în sfârșit izbitura

furnici îmi rup din piele foarte
foarte încet


cerul aduce cu un prapure ce-mi adună la un loc privirea
frigul desfăcut din pănușă


în celălalt colț o mamă își ridică fața din palme

n-are față.