Colinda sufletul meu sa gaseseasca printre umbre si duhori nespalate ceva care sa ii invioreze
vesnicia.Cauta disperat, iar eu cu ochii inchisi ma indepartam de puhoilul de lume din jur,
anticipanad rutina.Cautarea luase sfarsit cand ochii s-au dezlipit prinsi de urdori si printre multele
zambete false era unul care lumina cu voiosie peste chipurile palide si mohorate. Duhul din mine a
tresarit si mi-a impins pe buze un zambet tamp si nelaloculul lui spre acea fatura cu chip angelic si
zambet de drac.Dupa cum am mai spus mi-am dzelipit ochii si l-am vazut, l-am simtit in mine cum
ma patrundea prin carne si-mi curgea alene prin vene.Doamne exista asa ceva? Ma cutreieram
vazandu-l miscandu-se, imi simteam muschii tremurand epileptic doar la priviera aceea, aceea care
nu mi-o pot rupe din minte. Sta in mine asemeni unei faturi malefice si ma poseda, ma bucura, ma
frange, ma invie si ma omoara. Exista asta in real? Uneori ma intreb daca sunt nebuna, alteori stiu ce
vad si stiu de ce-i doresc prezenta atat de mult.E un drog. E o dependenta care-mi ocupa gandurile si
visele, un drog care ma imbie cu viata si mai apoi cu moarte, un sedativ de durere si un elixir de
fericire. Imi doresc atat de mult sa pot sa ma apropiu de el si sa-l ating.Sa-i ating cu amprenta
degetelor conturul buzelor acelea carnoase pal rozii, sa-i pun mainile pe obraji si sa-i simt caldura
pielii sub mainile mele reci. Imi doresc sa pot sa-l cuprind cu ambele brate si sa-l strang la pieptul
meu, sa-i aud respiratia si pulsul din vene.Cer prea mult?
Da cer prea mult! El sta ca o statuie de piatra si parca priveste in gol, fara ganduri, fara dorinta care
arde in mine.Fuge de mine de fiecare data cand imi intalneste privirea, se ascunde printre scaunele
goale si ma pandeste in refelxia geamurilor. Stie ce simt, stie cum il vad, caci doar nu am rezistat
tentatiei de a-i asterne asta pe o hartie si sa i-o inmanez. Stie, ma stie, ma ignora si ma ocoleste
asemeni unei leproase. De ce ma doare? De ce nu pot sa-l scot din mine la fel de usor precum a
intrat? De ce nu pot sa-mi inchid iarasi ochii si sa trec printre multimea de trupuri asa cum treceam
altadata? Il urasc! Il ador! Sunt fericita, zambesc, disper, vreau sa trec pe invizibil!