ploaie
fâșâie o pungă imensă și goală prin seara orașului
femeia care vine din față ascunde între umeri o umbră

liniște
sunetul pașilor
lumina rece - o pasăre de pradă
se rotește deasupra apoi cade
se desface în fâșii la picioarele noastre
din limfa ei creștem
curgem mai repede
timpul se pliază la jumătatea distanței
suntem față în față
aerul se sparge în bucăți mari tăcute
vântul îmi șfichiuie gura
cu părul ei ud și negru

îmi strâng umerii
ascund în mine
o umbră