De regulă, sărbătorile au aceeași conotație în fiecare an. Situațiile deosebite (conflagrații, cataclisme și, mai nou, criza belșugului de supraproducție prea multă) care duc la sărăcirea bruscă a săracilor, pot modifica unele aspecte și ne îndeamnă să privim din unghiuri neconvenționale aspectele uneori hilare, alteori absurde ale situației.
Astfel, sub presiunea pretențiilor copiilor, într-o dureroasă contradicție cu bugetele încă neaprobate și drepturile democratic tăiate pe anul în curs, m-a bulversat teribil caraghioslâcul stării de fapt. De ziua MAMEI, ar trebui ca MAMELE să simtă această zi ca pe o oază de liniște și iubire în deșertul zbuciumat de furtuni al anului. Femeile care nu sânt mame pot considera această postură ca fiind compensatorie, comparativ cu vulcanul în erupție din casa mamelor "binecuvântate" cu trei - patru - cinci copii.
Situația ingrată apare atunci când o profesoară, care e doar femeie, este sărbătorită și cadorisită, în timp ce mama oropsită are parte doar de catranul lipsei și de plânsul copiilor disperați că nu pot fi în rând cu copii celor avuți, care nu ar rata nicicând ocazia de a-și dovedi "iubirea" față de dascăli, prin bibelouri kitch, delicatese sau flori***. Și așa, mama în cauză e nevoită să alerge, să împrumute, să se umilească încercînd să cumpere de la magazine "pe caiet", adică pe datorie, pentru ca de "ziua ei" copii să-și arate iubirea ce-i poartă măcar nefăcîndu-i-o mai neagră decât pe celelalte.
Dacă la acestea se adaugă și faptul că soțul se va îmbăta și în această zi, la fel ca în celelalte 364 ale anului, considerând că, dacă în timpul cadoului pe care i-l va oferi noaptea în dormitor va rosti un "la mulți ani" languros, gata, și-a făcut datoria!, nu-mi rămâne decât să concluzionez: În această sfântă zi/ Numai mamă să nu fii!


***Cândva afirmam că o prejudecată asimiliată și extinsă în timp, poate deveni principiu moral sau lege a bunului simț. Străvechiul obicei de a oferi flori în mai toate ocaziile, se supune acestei sentințe. Celebra prezicătoare bulgară Vanga, profundă observatoare a interacțiunilor energiilor subtile în raportul om - natură, atrăgea atenția asupra efectului negativ al florilor "moarte" în armonioa energiilor active. Sfatul ei era să oferim florile vii, în ghiveci sau sacsie, pentru ca destinatarul să beneficieze de vibrația vieții și a frumosului. Cum ar fi să oferim cuiva o pasăre exotică moartă? Pentru mine, floarea tăiată e asemeni unui cadavru dat cu ruj. Iar ultima găselniță a florarilor, acele flori la care au atașat un recipient cu lichid ce le prelungește agonia cu câteva luni, e un fel de mireasă cu perfuzii.