pe strada noastră trecea odată
un tip șchiop și foarte urât
avea desigur o cameră a lui undeva
și-un briceag ieftin în formă de femeie

mușcam din franzelă și-l iubeam de fapt pentr-un singur motiv
trosnetul pâinii amintea de lupul lucios
stârnit și gata de salt

sunt gesturi mai largi din care răsar pietre destule s-aduni de-un mormânt
copilul stârnește un stol de gâște sălbatice, se face deodată
aceeași beznă frământată de carne
în care tot ce contează sunt bucățile tot mai mici

și-n bezna aceea îi spui
că totul va fi bine, în fond puteai să nu ai o inimă
care să ridice pământul de pe alții

trăiesc în fier și mă uit