agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ You are
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-01-19 | [This text should be read in romana] |
bunicul
fost prizonier la ruși cătană chezaro-crăiască fiind de dinainte de marea catastrofă despre care nici măcar soljenițîn nu cunoaște decât cel mult cât de mare a fost într-o anume vreme nici măcar noi ceilalți cine mai știe câte generații nu vom cunoaște devreme ce se mai măsoară încă am văzut siberiile cu ochii lui și apoi cu ai lui soljenițîn ceea ce desigur nu este de ajuns decât cel mult ca idee ceea ce nu este de ajuns aproape niciodată atunci când este vorba de oameni când se certa cu bunica extrem de rar dealtfel ea îl punea la punct amintindu-i că atunci când s-au cununat proaspăt venit din propria absență aflându-se holtei cam bătrân arătându-se fie și numai pentru că la anii lui a apucat să vadă atâta lume era îmbrăcat cu țundra maică-si cea care adusese de zestre o moară și-i plăcuse mereu să arate bine frumoasă și de neam fiind ea de-acolo ceea ce a contat dintotdeauna într-un loc în care diminețile erau de departe cel mai imporatant lucru cu putință mai bine de patru ani stătuse bunicul la ruși și cine știe câte a adunat în ranița aceea ferfeniță cu stema țarilor smulsă de la locul ei în care purta inclusiv o revoluție în care nu putea să cread inclusiv ceea ce mai rămăsese din meteoritul tungust cu care s-a arătat într-o bună dimineață în pragul bătrâni case care aproape că nu mai trăgea vreo nădejde nu prea vorbea el despre câte plăcându-i doar din când în când să se veselească de unul singur rotunjind vorbe străine într-o limbă căreia îi zicea muscălească să nu uite-zicea fără să spună vreodată ce anume n-ar fi de uitat din toată sumbra asta de odisee sau poate că tocmai cine știe avea o replică atunci când bunica îi amintea de țundra aia zicea că noua constituție cea din 22 ar permite până și așa ceva- cu o morgă care dincolo de ironie dădea acestor vorbe o greutate copleșitoare pentru o vrednică țărancă de demult care credea că lumea se întinde atât cât vede ea cu ochii și care nici măcar nu ținea să se dumirească pe unde ar veni Blajul dincolo de frunțile de stâncă ale munților care se înălțau din păduri înspre cer nu atât de departe ca niște adevărate porți ale răsăritului niște vorbe care susțineau altceva decât umila ei știință și pe care el părea că le-ar înțelege anume în felul lor- cum tocmai venea de cine știe unde de dincolo de lumea asta strâmtă cu temelii de piatră și cu pereți de lemn având de acoperiș cerul cu care ea se împăcase dintotdeauna considerând-o unică și mai ales destulă altfel era coborâtoare din unul căruia i se mai păstrase doar porecla unul Pălătin care trebuiește să fi fost iobagul comitelui palatin al unui regat de demult descendență de care era foarte mândră amintindu-le tuturora atunci când se nimerea că toți cei de până și taică-su chiar fuseseră gornici împărătești mai marii pădurilor de prin părțile locuri adică unde stejarii și fagii țineau locul holdelor de când lumea cât vedeai cu ochii vorbea mândră despre coarne de bou ferecate în aramă și despre toporiști cu coada lungă cu muchea bătută în insemnele împăraților de la Beci între care văzuse oarecând lumina- atunci când i se zgândăreau orgoliile mai ales cu țundra mumă-ti zicea bunica punându-l la punct trimițându-l nu chiar la origini cât acolo unde să apuce să se lovească de pragul de sus și așa se ajungea la al nu știu câtelea război dacă acceptăm că războaiele încep și se termină întotdeauna cu noi mai ales în noi dacă acceptăm generoasa idee după care fiecare suntem o lume ba chiar dacă nu acceptăm nimic din toate acestea cum de fapt se chiar întâmplă și iarna devenea interesantă din nou pentru că altfel nu prea era vreme de astfel de hârjoane nesângeroase și de trebuință ...care nu ținea deobicei nici măcar până a doua zi un trianon la îndemâna oricui le împăca pe toate la vremea aceea începând mai ales din amurg întotdeauna până a doua zi și nu s-a înțeles pentru că mai mult de-atât nu era altceva de demonstrat mai ales acolo unde ar fi avut cu adevărat importanță în zona aceea ermetică de unde lipsesc oamenii și care pare că hotărește cu o cutremurătoare ciclicitate căreia ei nu i se pot opune decât astfel așadar au avut cinci copii dintre care pentru că s-au pregătit de-acum învățați pentru Al Doilea... și s-a povestit spre știință și mai ales spre pomenire |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy