mă opresc la buze
acolo unde se înregimentează
arătătorul


rămășițele impun temperatura


țesături dintre cele mai albe sortau
oameni compasiune
doar pentru cel chemat caron am simțit atunci, anne,
căci mergea cu umărul dislocat
prin tine


eu am urmat
să-mi răstorn umbra să răstorn soarele
și nu a triumfat intuiția
căci nu era despre echilibru acest mers
al celei chemate caron
cât despre prăbușirea
sângelui înapoi în inimă

iar tu râdeai în vis, anne, tu erai înzestrată
cu această harpă făcută din coaste
de fiară
am desfăcut atunci umbra am lăsat
să cadă
dunga aceea de om
dezvelea din foiță ochiul
și m-am năpustit asupra
ta

charon rămăsese neclintit
ca toți ceilalți oameni de pe margine
albi

și am putut alcătui

sentimentul acela
fragmentar

că posed