Vorbim astăzi despre o nouă carte apărută în colecția "Megapoesis" la editura "Casa de pompe funebro-literare". Tipărel Neavenitu vine cu un nou volum de aschimode literare, intitulat "Eva și răzgândacul literar".
Specialist în agrotehnică și pupincurism, domnul Neavenitu a răzbătut uimitor de ușor în lumea literară, dovadă că limba i s-a șlefuit, pas cu pas. De aceea, sperăm că Parnasul îi va fi recunoscător pentru fructele furiei și durerii sale, revărsate în versuri fără prejudecăți, cu mult acid și fiere lângă miere.
Cum nu mă prea pricep la critica literară, vă las mai jos cuvintele scrise pe coperta a IV-a de aceiași domni generoși: Sache Pupică, Lache Berică și Mache Horincă.

Sache Pupică:

"Ca o pară strălucește în Empireul poetic noul volum de aschimode literare al poetului Tipărel Neavenitu. Personajele sale, Eva și răzgândacul literar, sunt exemple deosebite a ceea ce înseamnă să muști din măr și să te îndepărtezi de adevăr. În versurile volumului, cerul e mereu albastru, marea e mare, lumea e lume și (vorba Poetului) e trecătoare. Cele mai multe dintre poezii ni-i prezintă pe Eva și pe răzgândac sub un tei, mărturisindu-și sentimentele. Ce dovadă mai clară pentru reușita artistică decât această reluare la nesfârșit a imaginarului poetic eminescian?
Și, spre a vă lăsa pe toți lămuriți, vă mai spun doar atât: răzgândacul nu e vreo reminiscență din cunoștințele despre dăunători ale domnului Neavenitu. Pur și simplu este ipostaza tragică a poetului, care, sătul de prea multele mere întinse de Eva, ar vrea uneori și să le mai refuze, dar se răzgândește de fiecare dată și mușcă din ele cu sete".

Lache Berică:

"Ultima carte a prietenului Tipărel Neavenitu îmi trezește compasiunea sinceră pentru nopțile pierdute de autor în căutarea muzei, când nu putea să lipească o geană până nu o vedea, fie și îmbrăcată în forma aschimodei. Cum zice și Pupică, e multă furie și durere în cartea aceasta, de aceea voi lăsa deoparte orice rezervă și voi spune simplu: Mare carte, foarte mare carte! S-ar putea vinde și la kilogram".

Mache Horincă:

"Am căutat în cartea aceasta ceva esențial, nespus până acum, în versuri scurte, dar tăioase. Din păcate, nu am întâlnit așa ceva. În schimb, abundă lamentațiile și prozaismul expresiei, în ciuda unor motive romantice reluate până la saturație. Dar o calitate are și poezia de aici: mușcă bine dosul pupat mai înainte. În consecință, evoluția este cât se poate de vizibilă: de la pupincurism la canibalism literar. Dacă primul -ism este deja confirmat în lumea literară, chiar canonizat, cel de al doilea pare să devină o tristă certitudine".