strada încremenise

o spovedanie în memoria unei cicatrici

doar doi oameni se întîlniseră
în arhitectura ei
unul a rostit "da" - celălalt a tăcut "nu"

ca o poveste perfectă

nimeni nu a aflat ordinea pașilor
ea, prima - el, înainte

spre uimirea tuturor
linia ei semăna cu o femeie-metaforă
promisă unui poet de inima lui