în piețele vieneze
porumbeii și-au îngălbenit oul
ca un soare încolțit
anume pentru locuitorii tramvaielor.
Aproape că
ar fi însemnat ceva, dacă ai fost
de față.
Știi să pui răscruci grele. Inima dispare
ca un lampion în cutele digerânde
ale cerului.
Am aflat totul de la tăietorii
de lemne fac din rugăciuni atele pentru
glas


Și ajung să mă conving că timpul
este perfuzia la care ne ținem
conectată
moartea