câteva secunde înghețate
pe marginea ta porțelanată
fereastra aceea ignorantă
ce refuză să se închidă în noi

și bărbatul acesta care a sosit primul
în anotimpul meu

doar vioara cu marcasite
plutind între liniile închipuite
sub o pojghiță de realitate

iată un vis rusesc
parcă o mie de guri rumene de prunc
ieșind dintr-un lan de păpădie
așteptau să le sărut