și tu-mi spuneai că ne vom regăsi în același loc
plin de minuni când liliacul înflorește alb
promițându-mi că timpul va trece imaculat
ca o mireasă din romanele englezești
cu happy-end pentru unii atât de stupid
având pe copertă o vietate nedeslușită
bătând din aripi ca o inimă de pasăre speriată
urmărită de un zmeu de hârtie pe cerul-copil
stelele coborau atât de aproape
ca după războaiele sinelui meu greu
interpretabil freudian cu o altă lume
deși nepăsarea nu m-a caracterizat niciodată
nu am știut că suntem absolut singurii
supraviețuitori ai unui cataclism nedescifrat
decât după mii de ani dintr-o limbă necunoscută
plină de cuvinte ipohondre
și cu toate acestea arătând și acum
direcția unei lumi fără busolă
înaintând printre umbrele lumii după alte semne
am vrut să pășesc în umbra lunii rupte
de pe cerul sfâșiat în adolescență
umbra ta pierzând-o prin toate universurile
prin care mi-ai spus să te caut
acolo unde răutatea lumii amuțește
și liliacul înflorește alb ca după viitoare războaie