1.Stigmatizații își ard visele în etuva decepțiilor și dezamăgirilor și își construiesc un destin din care lipsește dimensiunea iubirii umane.

2.Iubirea concentrată prin amalgamarea apropierilor și atingerilor însoțite de cuvinte de amor, se diluează prin îndepărtarea dorului care se stinge evanescent.

3.Sănătatea poate birui morbidul prin forța gândurilor pozitive deschise în eflorescențe de optimism generate de o viață trăită în plenitudine – element de bază în matricea existențială.

4.Într-o lume diversă și diversificată, împărțită în categorii existențiale, nimicul se multiplică în ipocrizie, cu axa verticală definind nerostul și nonsensul, iar eforturile nesusținute de rațiune ce generează acte voliționale, sfârșesc în cruntă amăgire.

5.Plânsul creează un vector invers ce apasă ființa de tina existențială.

6.Poezia este un zbor închis în sfera imaginației, iar prin hubloul ei se văd eurile ființei poetice cum se învârt în jurul sinelui.

7.Trăim într-o lume nouă, în care fiecare individ este conectat la Ființa Unică și în care accesul spre rai e interzis și fiecare are pașaport spre iad, care expiră dacă nu cădem în bolgii.

8.Din spațiile fisurate ale divinului se strecoară nimicul a cărui substanță interacționează cu imanența omului, iar rezultatul acestei lupte ne influențează, în bine sau în rău, destinul.

9.Dincolo de aparențe, ce-și extrag seva din falsitate și minciună, se întinde simulacrul opacizând spiritul și eliberând din frâu instinctul, iar simbioza lui cu plăcerea creează viciul.

10.Ne naștem cu entitatea suferinței parazitând corpul și trăim într-o încleștare a durerii cu sănătatea, intuind ascunsă în abisuri frumusețea vieții.