1.În iubirea care se desfășoară pe axa existențială se bat iluziile cu pasiunea, dorul cu neliniștea, plenitudinea cu decepțiile, în timp ce ființa este străbătută de iridescențele stărilor și-n ea cresc rădăcini implantate în lume.

2.Flashul ideilor din gândire luminează fulgurant timpul, cu trecutul devenit cenușă fierbinte presărată peste amintiri, cu prezentul învăluit în pâcla angoaselor și a anxietăților, și cu viitorul ce înmagazinează viziunile logice și stenice.

3.Visele au goluri adânci în care se retrage subconștientul, influențat de imagini bizare covârșind gândurile somnolente și inerte, iar tristețea impregnată de lacrimi își creează albie prin care curge ca un șuvoi învolburat, luând cu ea mâzga și aluviunile existențiale.

4.Prin vise diurne, facem din amintiri o colecție de fotografii developate în minte și care cuprind fizionomiile celor cu care venim în contact.

5.Iubirea reduce lumea la doi, iar ramificațiile ei ating sentimentele încinse de pasiunea paroxistică, când însă degenerează în ură, dispreț și discordie, dragostea devine evanescentă și face din patimă o substanță ternă care impregnează sufletul deposedat de iubire.

6.Subconștientul s-a lărgit în coșmar, umplând hiatusurile cu substanța corozivă a groazei, care, la trezire, este dizolvată în lumina conștiinței, ce reflectă ceva nevăzut și impalpabil, acoperite de fluidul cosmic.

7.Fiecare are lumea lui în simbioză cu lumea reală, formată din vise diurne, amintiri, idei, compendiu de gânduri repetitive, fantezii, care îl ajută să treacă peste conexiuni nocive și nefaste.

8.Iubirea nu-i un joc, căci sentimentele construiesc în inimă un altar la care se închină iubiții, din ea se nasc emoții elevate umplute cu pasiune.

9.Ceea ce știm provoacă suferință, ceea ce nu știm activează prostia ce-și trimite strigătul neputinței, în care rânjește un diavol, în lăuntricul pictat în culorile terne ale blazării.

10.Transparența în gândire nu înseamnă sinceritate, ci nerușinarea de a exhiba intimitatea în spațiul comun al umanității.