și-am spus să doară
aceste existențe pașnice
dacă doar atât putem
să fim pașnici
și să existăm
pe aproape niciun metru pătrat
mișunând pe un trotuar tot mai îngust

iar de se cască hăuri de amândouă părțile
să ne strângem de mână și să uităm
de căderea în gol
apoi să o numim iubire
si să o cărăm după noi
ca pe un trup obosit