încălzirea globală a căzut ca o ghilotină
despărțind posibilul de probabil
într-o continuă mirare

atunci când ești centrul lumii și zidurile te strâng
și te împiedică să zărești orizontul
ori le dărâmi din temelie
ori dacă nu
te retragi către interior
abandonând totul
numai că smogul te urmărește
estompând contururi
și diluând la limita suportabilității
legăturile cu viul
fericit ce-l ce străbate pustiurile
însoțindu-se pe sine
întru regăsire
căci spectrul inutilității
va abandona urmărirea
prin pustiul de cenușă

dar vine o vreme, ostenită de atâta amar de umblet
când te așezi la umbra zidurilor, le tragi peste tine ca o pătură
și lași pustiurile să răsufle