agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-02-12 | |
roman autobiografic nepublicat în veci
eram nouă frați și toți eram sănătoși niciunul nu aveam vreo meteahnă în casă vorbeam românește părinții vorbeau cu prietenii și cu rudele încă două limbi țigănește și ungurește pe noi nu ne-au învățat erau limbi de care credeau ei că nu avem nevoie aveau dreptate într-un fel dar eu regret acum că nu le știu când veneam în vacanțe mama îmi spunea ai slăbit puiu mamii ai flămînzit pe acolo eu zambeam ți se pare mamă n-am slăbit dar dumneata nu încăruntești deloc atunci zambea ea ce să fac puiu mamii așa ni-i soiu noi de cand ne știm le spuneam părinților dumneata nu ne-a învățat nimeni cum sa-i spui tatălui tău tu sau pe nume cum făceau alții numele lor erau sfinte nu le puteam pronunța oriunde și oricum mai ales de față cu ei cum îl cheamă pe tată-tu mă iosif atunci puteam pronunța numele lui cu mândrie cum o cheama pe mă-ta mă floarea spuneam eu tot așa înfipt mi-o dai mie pe mă-ta mă întreba câte unul mai mare râzând da ce tu nu ai mamă du-te la mamă-ta prietenii mei îi spuneau tatei bacii și mamei nană bacii ioji și nana floare erau cunoscuți și repsectați aveau copiii la cele mai bune școli din oraș unii erau la facultate cum să nu-i respecte vecinii români nemți și unguri care nu aveau niciun copil la facultate oamenilor mari le spuneam sărumăna indiferent de erau bărbati sau femei când am venit într-o vacanță vecina noastră tanti mari m-a întrebat ați venit acasă domnișorule tanti mari era mama lui ilie prietenul nostru am crescut laolaltă ca frații toți copiii din cartier eram frați da tanti mari am cateva zile ce face ilie e bine la casa lui rar îl mai vedem și noi apoi ne-am împrăștiat în toate zările fiecare după chemarea lui de taină au ramas mama si tata singuri și mai apoi bacii ioji s-a mutat câteva cartiere mai la sud într-un loc liniștit cu verdeață și flori multe noi mai veneam unori s-o vedem pe mama și ea se făcea tot mai mică părul ei prindea reflexe argintii apoi apa din fântâna a rămas încremenită oleandrii din curte s-au uscat caisele s-au copt atât de tare incât au cazut toate la pământ si mai apoi mama s-a mutat lângă tata noi îi pomeneam la biserică aprindeam lumînări ne rugăm pentru ei mai tîrziu în fereastra de la stradă am pus o hartie pe care niște litere triste aununțau trecătorii casă de vânzare eu am plecat în munți o vreme cât o viață de om apoi am trecut oceanul și-am trăit acolo până la sfârșitul lumii și dacă lumea nu s-a sfârșit înseamnă că mai trăiesc încă
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate