Îmi plac cizmele
reci, ascuțite
ca o lovitură peste ochi
cizmele ce te trimit în noaptea adâncă
solitudinea, ca o abatere pe o cărare prost luminată
aroma de scorțișoară a depărtărilor
sunete de comete și de fluturi ce nu pot fi percepute
de urechea noastră
ci numai de acea ureche, pierdută în pădure
tunel către arma crimei sau către o lume în care nu mai poți intra.