Și când am deschis ochii
am putut să văd întâia oară
dezarmată
dezgolită
așezată în fața mea la o distanță de-o îmbrățișare-
te-am cunoscut mai mult de cât ți-ai permis tu ție
în patruzeci de ani ai existenței tale
am înaintat până în placentă
unde ai stat ascunsă nouă luni
ți-am simțit plânsul nașterii
al renașterii
și aș fi putut să îți șterg ochii cu batista
dar n-am făcut-o.

Înaintea mea e un animal rănit
întins pe jos
își trage ultima suflare
el nu știe că a fost împușcat de vânător-
cu fiecare glonÈ›
devine agresor.

La început am încercat să îți scot gloanțele
te-am legat de masa de operație
ți-am hrănit prin vene
empatie
-

La un pas de mine
pe verticală
în direcția privirii mele
stă o carte
tu știi că mie îmi place să citesc
cuvânt cu cuvânt
te dezgolesc
te pun în sertarul tău
pe locul tău în raftul bibliotecii
și te țin
la distanță.