agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-09-11 | [This text should be read in romana] | Submited by Maria Gheorghe
Am È™i un decalog aici. Eu l-am scris È™i tot eu l-am atîrnat pe peretele sălii de aÈ™teptare. Cum ridic ochii, îl văd. Și de fiecare dată citesc una din cele zece porunci. De fiecare dată una singură, ca să mă con¬ving s-o urmez.
Iată-le cum sună: Prima poruncă - Să aÈ™tepÈ›i oricît. A doua poruncă - Să aÈ™tepÈ›i orice. A treia poruncă - Să nu-È›i aminteÈ™ti, în schimb, orice. Nu sunt bune decît amintirile care te ajută să trăieÈ™ti în prezent. A patra poruncă - Să nu numeri zilele. A cincea poruncă - Să nu uiÈ›i că orice aÈ™teptare e provizorie, chiar dacă durează toată viaÈ›a. A È™asea poruncă - Repetă că nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim. A È™aptea poruncă - Nu pune în aceeaÈ™i oală È™i ru¬găciunea È™i pe Dumnezeu. Rugăciunea este uneori o formă de a spera a celui ce nu îndrăzneÈ™te să spere singur. A opta poruncă - Dacă gândul ăsta te ajută, nu evita să recunoÈ™ti că speri neavând altceva mai bun de fă¬cut sau chiar pentru a te feri de urmările faptului că nu faci nimic. A noua poruncă - Binecuvântează ocazia de a-È›i aparÈ›ine în întregime. Singurătatea e o tîrfă care nu te învinuieÈ™te că eÈ™ti egoist. A zecea poruncă - AminteÈ™te-È›i că paradisul a fost, aproape sigur, într-o grotă. Ce bună idee am avut cu decalogul ăsta. De câte ori sunt în dificultate, apelez la el. Mă uit È™i caut porunca de care am nevoie în clipa respectivă. Și imediat îmi revin. Nu È™tiu ce m-aÈ™ fi făcut fără asta. Poate că omul s-a obiÈ™nuit să i se poruncească. El își permite să fie surd la rugăminÈ›i, dar devine atent când i se porunceÈ™te. N-aÈ›i văzut că È™i Dumnezeu a folosit aceeaÈ™i metodă? ÃŽn loc să ne ilumineze, a descopertit că e mult mai comod să ne poruncească. ÃŽn zece porunci a rezolvat totul. După aceea s-a putut retrage liniÈ™tit. Poruncile aveau să îmbrâncească pe cel ce era de îmbrâncit, să ucidă pe cel ce trebuia ucis, pentru ca lumea să vadă că nu e de glumit cu împărăția cerurilor È™i că, la nevoie, păcătoÈ™ii vor fi mânaÈ›i cu biciul spre mântuire. Dar să las în grija altora împărăția cerurilor È™i să mă ocup de pustiul meu. Mai ales că, sincer vorbind, eu mă număr printre cei care, oricât i-ar lovi cineva peste degete, nu pot spune « sunt fericit », ci « mă doare ». Hotărât lucru, n-am nici jumătate de sfânt în mine. Cea mai grea de urmat e porunca a treia. Chiar imposibil. Cum să evit amintirile care nu mă ajută să trăiesc în prezent? Cu ce rămân dacă alung amintirile? Nu rămân cu nimic. Rămân cu pereÈ›ii scorojiÈ›i ai gării, cu ciorile, cu tufele de oÈ›etari care cresc lângă peron. Nu, domnilor, nu pot să urmez această poruncă. ÃŽn zadar mi-am dat-o. Trebuie să-mi amintesc.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy