1.Când suntem triști fără motiv și tristețea tremură convulsiv într-un ger cosmic, viața se confundă cu plânsul, cu frigul și cu gheața, căci ființa este transplantată în polii extremi.

2.Ai lăsat în urmă, înmagazinate în trecut, reminiscențele vieții ocupate de anomalii și demențe, și, în schimb, ai inserat în viață substanțele optimismului, entuziasmului și încrederii în sine.

3.Unii, după ce au escaladat muntele și au ajuns în vârful lui, se aruncă în genune.

4.Lumina simplifică o viață complexă, arzând în etuva ei mizeriile existențiale, și are relații subtile cu spiritul și imanența, prefigurând prin activitatea ei catharsisul.

5.Nu există un sens interzis al vieții, căci cei ce pășesc în ei îl transformă prin meditații într-un sens divin, garantând fericirea.

6.Mi-am auzit glasul din profunzimea cuvintelor, care au propria lumină lingvistică și care, puse unele peste altele, creează un munte vrăjit.

7.Între privire și ochi este o relație de necesitate și echivalență, ochiul nu-și poate exercita funcția pentru care a fost creat fără aportul privirii, iar privirea nu poate pătrunde în spațiile realității colonizată de lucruri și fenomene, fără ajutorul ochiului.

8.Între Dumnezeu și om există o relație de subordonare, căci infinitul ce este o caracteristică a lui Dumnezeu supune finitul, atribut al oamenilor, veșnicia ce este o calitate divină, supune efemerul prin care se mișcă omul, și perfecțiunea ce ține de Dumnezeu, supune imperfecțiunea ce caracterizează omul.

9.Karma ne oferă răsplata pentru gândul curat, sincer și luminos.

10.Totul se înregistrează în memoria universului, iar destinele tuturor oamenilor sunt scrijelite cu filigrane de aur în karmă.