o cacofonie numită viață mă ia în primire cartelându-mi aerul

și am fost până la un punct un om de înțeles
apoi m-am rătăcit printre cuvinte
și am ales tăcerea
după care am lăsat împietririle
să mă cotropească, să se cațere pe toate visele
și toate nălucirile de speranță
și lumea s-a obișnuit
să mă folosească
ca prespapier pentru apăsările lor
ca suport pentru așteptările lor
sau pur și simplu ca fotoliu
pentru toate ostenelile
în mine doar gândurile mai răsuflă
dar până și ele
mă folosesc

surpriză