știu. cum folosești foarfeca pentru chipuri.
și lași doar conturul tău acceptat de protipendadă -
fără umbre care ți-ar putea pune vertebra sub talpă
și adevărul din două - vopsit ca cioara de 100 de ani.
slobodă aura se supune doar cuvântului repetat la un capăt de lume -
sub pietre... copaci consumatori de oameni... cruci strâmbe
și arginți donați pentru întoarcerea cărării din suflet.
știu. cum nimicul îți îmbracă falanga cu urme
să mângâie minciuna rostogolită în cinci
până unde începe marginea măștii -
pe care n-am s-o mai port
doar pentru a trăi tu în credința
că sub pleoape
sunt orbi.
știu. foarfeca pentru chipuri
o ții în inima boțită
și bătătorită
care înjură
de-un hău...