agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-02-21 | [This text should be read in romana] |
În câte o duminică mă țineam după tata
îmi plăcea când pleca cu mâinile în buzunare fluierând peste dealuri după o postată bună de mers ajungeam la pământuri măsura la pas lanul de floarea soarelui printre pălăriile cât roatele carului tâmplele aurii îi sporeau lumina neobosit mulțumea cerului pentru căldură și ploaie ogorului pentru mulțimea pâinilor Fericirile lui erau acoperite cu lanuri de floare, porumb, viță de vie aveau nume vechi ovăsărie, dotcioaia, osaga toate scoase din mărăcine de bunicul și străstrăbunicul cărate cu firul și vânturate prin hambarele neamului Tata era un șaman al ogoarelor invoca ploaia și ploaia venea din mers stârpea buruienile, alunga întunericul avea degetele înstelate cu roțile carului mare, steaua polară, cloșa cu puii de aur în poveștile lui înnoptam fie iarnă sau vară împreună am prins câteva ploi urmăream norii cum se mută de pe un pogon pe altul perdeaua de apă ne curprindea repezită venele negre ale pământului se umflau la fel și apele sufletului De două ori pe an aducea cinstire vinului după ce scârțâia teascul și fierbea cazanul printre ulcele cântau dealurile și vara sfârâia în aburi de țuică și fum noi cu buzunarele pline cu nuci îl urmam uneori scotoceam prin sertare după crucea sfântului gheorghe și steaua româniei le treceam dintr-o mână într-alta ni le puneam în piept și la loc în sertare Când soarele bătea spre amiază ne opream la fântână copacii bătrâni cu crengi noduroase ca niște aripi o umbreau tata scotea apa își făcea semnul crucii solemn și sorbea din răcoarea albastră în căușul ciuturii tremurul apei oglindea înaltul privirile lui fără hotare îmbrățișau pământul sălbatic ca și cum ar fi așteptat pe cineva de dincolo de zari să împartă din pâinea și sarea inimii Se auzeau doar păsări prin iarbă în amiaza acelui acum fâșâitul straniu al vreunui șarpe sau țârâitul de sticlă al greierilor amestecate cu duhul stăpân peste lanuri fără să știu toate creșteau în ființă tainic și bogat un copil lângă tatăl Înainte de apus în fugă culegeam un braț de flori pentru mama struguri dați în copt sau porumb numai bun de fiert după cum era anotimpul îndărăt mai priveam o dată spre ogor aura soarelui îi împrumuta din lumina acelui atunci acum pe sub pleoape nesupus înflorește frumusețea acelui pogon de lumină rămas de la tata!
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy