3.
când ești singur n-are niciun sens
să minți că ti-e bine.
mi-s obraji fierbinți, palmele reci și mi-e
tare frig
am două halate pufoase, unul verde și unul
a cărui culoare nu mă pricep s-o numesc
nici roșu nici roz nici portocaliu sau un pic din fiecare. și-s amândouă
atât de calde pentru mine
ce simplu ar fi dacă în lume ar exista
din doi în doi pași
multe draperii și geamuri opace după care
să te poți ascunde de oameni, sau să devii
invizibil, să te plimbi printre ei
să-ți recunoască prezența după mirosul cafelei
din cana de carton pe care-o strângi în mână
sau după unul din cele trei parfumuri
pe care ți-a plăcut să le porți.
să-i mângâi pe unii să-i ridici de pe jos
pe alții. să cauți
jucării pierdute de copii, să le așezi
la îndemâna lor
să nu mai fie nevoie să te strângi singur în brațe
sau să aștepți nopțile
ca să te poți debarasa de oase, mușchi, piele
și restul balastului pe care îl cari pe umeri zilnic
în sfârșit să te plimbi pe marginile tale
încolo și încoace fără niciun scop anume să te întrebi
ce naiba cauți aici când ți-ai promis
că nu te mai întorci niciodată
pentru că în propriul tău miez era liniște era bine și cald
nu se vedea hăul dimprejur
să nu-ți poti răspunde, să ridici din umeri la nesfârșit
2.
e 7 p.m. și-i deja întuneric
îmi place în cadă în apa asta fierbinte
cu spumă și sare de baie
am părul prins într-un coc și încerc
să-mi păstrez mâna dreaptă uscată
ca să nu ud foaia asta de mate
pe care scriu, deși aici
chiar și dacă-mi curge vreo lacrimă nu se observă
și asta-mi convine.
dacă ai fi lângă mine acum
ai sta pe marginea căzii
poate am și vorbi, ți-aș povesti
că-n ultima vreme nu-i bine
și că abia am așteptat să-mi vărs toată ziua
în apa asta
că m-am gândit la multe lucruri la care n-ar fi trebuit
să mă gândesc
aș vorbi fluent, monoton, fără pauze
așa cum reușesc doar prin vise
la sfârșit mi-ai spune că și azi ți-ai lăsat coasa acasă
dar că o să vii
și mâine aici
ca să mă asculți
eu m-aș juca un pic în spumă
mi-aș scoate la suprafață degetele de la picioare
apoi le-aÈ™ scufunda din nou
și când aș ridica privirea
nu te-aș mai găsi
1.
pe drum
vremea era nehotărâtă
mai întâi a plouat apoi a ieșit soarele apoi
a plouat din nou
îmi tot spuneam că nu fac nimic bun și dacă alții mă contrazic
nu reușesc să-i cred
apoi îmi mai spuneam că mi-au ajuns trei ore azi
în care mi-am lăsat toate măștile pe holul de la intrare
alături de bocanci și de geacă
aliniate într-o ordine perfectă
și că mâine
ca-n toate zilele de mâine
va fi în sfârșit minunat