îmi dă un amic din Brașov telefon
îmi spune că are minute nelimitate
bravo îi zic n-am știut că ești nemuritor
depănăm la greu râzând amintiri
renaștem o tinerețe plecată
mă-ntreabă dacă mai scriu poezii
ca pe vremuri când scriam la serviciu
cu creta pe paravane de tablă
prilej păcătos să mă laud îi spun
așa și pe dincolo cum să intre să vadă...
și-mi spune deodată
îți amintești atunci la Poiana
erai lulea îndrăgostit de o fată
eram toată gașca topeam la sticle de bere de vin
tu aveai un carcalete de coniac și lichior
nu prea vorbeai scriai versuri pe un șervețel
la-ntoarcere spre dormitor căutai poezia
prin buzunare erai supărat credeai
c-ai uitat-o pe masă dar nu acum pot să-ți spun
eu ți-am luat șervețelul când am mers la budă
m-am șters cu poezia la cur ha ha ha...

pe birou sub el pe pat noptieră pe imprimantă pe jos
peste tot împrăștiate hârtii cu gânduri fugare
sâmbăta e un ritual
știu că nu mă voi mai uita vreodată în ele
dar le adun punându-le teanc
azi nu discuția cu el m-a trezit n-are rost să le țin
să-mi fie mulțumire cu tot ce-am gândit cum a fost
am trăit frumos în frățească tovărășie cu gândul
nu m-a trădat nu l-am spurcat mi-a fost și pat
de dezmăț mi-a fost și altar mi-a fost și apă
de ploaie și apă de baie mi-a fost și agheasmă și mir
mi-a fost pijama și haină de zi
veșmânt mi-a fost de lucru de gală...
veni-va o zi da veni-va o zi când mirați
de ce ni se-ntâmplă amândoi vom muri
văd moștenitorul făcând curat
grăbit să vândă apartamentul
cu brațul plin de hârtii sau burdușite în saci
coborând patru etaje supărat că l-am pus
la grea covadă cu prostiile mele
împrăștiate vor fi în pubelă și poate
un boschetar pălit de pântecăraie...

bine că n-am dărămat încă soba aprind focul
bag câte una devin vii atinse de foc
în gură de pară se strâng se-ncovoaie până se sting
încă disting pe fața lor carbonizată cuvinte
care parcă nu vor să moară...

e duminică și foaia asta sâmbătă va arde
scriu cuvine ce se vor face scrum
scrum și uitare cum fi-vor toate gândurile vieții mele
mai dă-le o minimă șansă efemeră și ea
trimite-le în lumea virtuală fără pretenția
de a le citi cineva sunt gânduri și-atât personale...