racla amintirii era lichidă
curgeau clipele prin ea ca într-o lavă
clipe de azi și mâine
ești ceea ce nu ai omis a fi ieri
mâine vei fi oglinda lui azi
crucile tale au destinații precise
liberul arbitru survolează un drum deja ajuns la capăt
zilele tale au miros de nimicnicie
în partea dinspre nimic a universului

spinarea îți naște poveri
ai grijă se alunecă pe ghețușul vieții
în gheara destinului îți poți fractura oricând
glezna unei iubiri călcată în picioare
în sevă femeia aceea îți putea fi evă
și poate că ai azvârlit veacul unei clipe de fericire
fereastra tremură în tine arunci și ce nu-ți prisosește
în lupta pentru o evoluție a spinilor
involuntar strivind corolele de a râde
plângi ca la facerea morții
jelind partea dinspre frumusețe a universului

la ceas de comori
te doare aurul duhului
obișnuit cu cerutul ți-e greu să dai
demâncare celor sărmani în spirit
intri în sevraj de sărăcie de
nu mai știi pe ce lume poți gândi albastru
întinerești către moarte
și treci