agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-07-02 | |
La mijlocul lunii iunie, în fiecare an, urmăresc un cireș păsăresc crescut în parcul din fața direcțiunii. A crescut între numeroșii tei care ne îmbată cu parfumul florilor lor. Teii înfloresc pe rând, începând din luma mai, și încheindu-i revărsarea de parfum delicat la sfârșitul lui iunie, când primii tei deja au fructe.
În aceste zile, în timp ce treceam prin dreptul cireșului, i-am povestit unei prietene cât de mult îmi plac „florile de cireș amar” și cât mult le place familiei noastre dulceața de cireșe amare. - Viorico, terminasem clasa a treia atunci când am văzut primul cireș sălbatic, în grădina învățătoarei noastre. Fuseserăm invitați de doamna învățătoare să-i vedem livada și grădina de pe Arșița, dealul dinspre sud al orașului în care mi-am petrecut copilăria. Cireșele negre, mici, amare nu ne-au plăcut, dar a doua zi, când mama a fiert dulceața, am fost foarte încântați. - Și mama, Dumnezeu s-o odihnească, ne făcea dulceață de cireșe... - Multă vreme n-am avut prilejul să gust această delicatesă. Într-o zi, cineva ne-a invitat la un pahar de socată. Tocmai se sifonase, era numai bună de băut. Acei prieteni aveau în curte un cireș amar. L-am rugat să ne aducă o mână de cireșe. Copiii s-au strâmbat, când le-au gustat, cum am făcut și noi. Le-am povestit aventura mea cu cireșele din copilărie. Înainte de a pleca acasă, gazda ne-a propus să revenim într-o zi să culegem cireșe. - Și v-ați dus! - Sigur că ne-am dus. Copiii s-au jucat, iar noi am adunat cireșe. Eram în vacanță. O zi întreagă mi-am petrecut scoțând sâmburi și omizi din cireșe. Omizile albe erau ușor de detectat. După o noapte în care cireșele și-au lăsat sucul în zahărul pe care îl pusesem deasupra lor, am fiert dulceața. Am reușit s-o pun în borcănele mici, le-am lipit etichete și le-am dus în cămară. Eram foarte mândră de isprava mea. - Aveai de ce să te bucuri. - Când au sosit fetele noastre de la clubul copiilor, adunam ultimele cireșe din cratiță. Le-am îndemnat să guste. N-am făcut decât să le provoc! A trebuit să desfac un borcan să „guste” serios dulceața. - De data asta, le-a plăcut! - Despre prima lor degustare au avut ocazia să le povestească nu de mult copiilor lor. Au fost în vizită și i-am servit cu dulceață de cireșe făcută cu puțin timp înainte. - Am un vecin care are un cireș amar. Ai vrea să vii să culegem amândouă? - Cu multă bucurie! Aștept telefonul tău!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate