Când m-am născut, în satul cu păduri nesfârșite, o ursitoare șchioapă a șoptit la fereastra bucătăriei unde mama îmi făcea baie într-un lighean: “Copilul va crește sănătos, va învăța bine și o să aibă noroc în dragoste”.
Mai târziu am aflat că ursitoarea fusese coana Leana, șchiopa din capul satului, care îmi povestea cum o vizitase Moartea în Vinerea Mare și fără teamă o invitase la masă și-i umpluse o strachină cu fasole. “Până azi n-am mâncat așa bunătate, s-a arătat mulțumită Moartea, te mai las până mâine să mai pregătești o mâncare la fel! Și-a uitat să mai vină să mă ia de-am ajuns să trec de 90 de ani!”

De ce v-am spus toate astea? Într-un alt colț de țară, tot cam atunci, un băiețel primise la naștere o urare mult mai generoasă. “Vei fi “…și ursitoarea a izbucnit în râs, “ha-ha-leră, ha-ha-leră”!
O altă ursitoare i-a luat locul. ”Vei fi un copil frumos și când vei crește cuvântul tău va înfierbânta mulțimile. O să primești onoruri, respect și încrederea tineretului. Țara întreagă va aștepta să înfăptuiești fapte mărețe dar ție n-o să-ți placă învățătura și nici sacrificiul înaintașilor. O să uiți de promisiunile asumate ca pe vremea când o te joci prin țărână! Ha-ha-leră! Hi-Hi-Hi! Va trosni craca pe care o să te cațeri până în vârful stejarului contorsionat. Se va auzi până în cel mai îndepărtat ungher al țării! Ha-ha-Leră! Hi-Hi-Hi!“ Și ursitoarea și-a luat zborul râzând.
Am auzit această poveste în timpul facultății. Mi-a spus-o Rică, un argeșean ca și mine, din Pitești.Cum era să cred în ursitoare, mai ales că, în vremea aceea, era ilegală asemenea credință!? Culmea întâmplării, a coincidenței, cum vreți să-i spuneți, poate chiar a proniei, după mulți ani am întâlnit bărbatul cu nume de floare. Avea o putere de convingere ieșită din comun. Îl ascultam și mă înflăcăra cuvântul său, rostit la întruniri. Aveam totuși unele rezerve, omul repetase de mai multe ori anii de studiu, pentru a aprofunda istoria, zicea el, purta părul pe umeri, juca pocher, barbut și nu se sfia să atace pe demnitarii în funcție. Toți se minunau: „ce orator dom’le, foarte inteligent, face distincția dintre doctrină și ideologie, merită să devină lider! ”După 90 a fost numit ministru, ales conducător de partid și chiar mai mult de atât! Continuam să am îndoieli asupra lui, ce bărbat sigur pe el își vopsește părul ca să arate altfel?
Și într-o zi, ce să vezi!? Ca orice politician care se respectă, Ha-ha-lera a trădat partidul pe care îl conducea, doctrina, asociații, prietenii, pe toți care au avut încredere în el, fusese o speranță pentru mulți! Șantajat fiindcă înstrăinase în mod ilegal un imobil în perioada când fusese ministru, a inițiat o lege împotriva neamului său. De atunci mă tot întreb, povestea cu ursitoare, o fi fost adevărată?

P.S.
Am auzit că Hahalera vrea să candideze la un post de europarlamentar. După ce i-a trădat pe toți, mai are cineva încredere în el?