urcam alt deal
avea ÅŸi el
flori de trifoi pe trecute
frunze micşorate de păpădie
chiar şi gărgăriţe chircite
rândunele repetând de plecare

ploile săpaseră o potecă
îngustă şi sinuoasă special concepută
nu pentru tălpi de om
trebuia să-ţi pui la încercare
imaginaţia… timpul

o biserică îşi subţia silueta
turlele ei departe în ceruri
îţi pierdeai echilibrul

la poalele movilei lacul cu 4 lebede şi lişiţe tăcute
pescăruşi vorbăreţi atât de vitali fanteziilor estivale
în realitate sculptându-şi foamea în expresivităţi involuntare
… ţigănci grase anume plătite de soartă să inducă în eroare
le ocoleai… fantoma lor te acosta o vreme
până când ajungeai la primul brusture

pământul se clătina
salahorii din amonte nu păreau a se sinchisi
cine ÅŸtie? poate din cauza salopetelor grizonate

şi ai fi vrut să fie
dealul acela de demult
parcă dintr-o altă viaţă şi lacul!
lacul rotund din care aduna Tata
peşti cu ochi de om în halăul cel mare
şi-i aducea vii acasă