Suspine ale gândurilor,
Suspine ale minții.
Oase căpătate de la un ambulant,
Prinsori de himere flămânde
Cu bicirui de foc într-o bezna a lagunei.
Cu vânturi ce scuipa lobotomii în simțuri.
Și-n frig să cazi de durerile căldurii,
Ca-n noiembrilor strașină a vremii.

Si i-auzi, frunzele suspină
De-ale vremii eterne căderi
De-ale suferintei neoprite reînvieri

...

Si ce frumoase sunt, moarte.
Ele sunt phoenixuri ale naturii primăveri.