541.Ȋntregimea vrea să creeze un sistem universal la care să se racordeze toate artele, tot progresul, toată evoluția, toate esteticile şi care să substituie sistemele oamenilor fisurate, disfuncționale, ineficiente şi entropice.

542.Ȋntregimea îşi aplică omogenitatea pe ipostazele ființiale, configurându-le, dă consistențe compacte structurii existențiale, întărind-o, fiindcă de rezistența ei depinde calitatea şi integritatea caracterului şi personalității.

543.Dihotomiile nu pot fi controlate de amatorismul căruia îi lipseşte forța mentală necesară pentru a face ordine într-o minte dihotomică.

544.Amatorismul înnegurează conştiența, pliază pe ea inconştiența care nu poate controla destinul omului absorbind variabilele aleatoare şi neputând capta constantele ființiale manifestând un control asupra vieții, activităților şi întâmplărilor.

545.Profesionalismul asimilând universalul şi erudiția, luminează conştiența care neutralizează inconştiența, psihedelicul şi subconştientul şi are capacitatea de a controla mintea, cotidianul şi prezentul.

546.Controlul minții pe care-l exercită profesionalismul determină omul să modeleze din variabilele încărcate cu hazard, aleator şi neaşteptat constante existențiale care îi dau siguranță şi transparență vieții sale.

547.Controlul minții are ca efecte faste o sincronizare şi o simbioză între viața interioară şi cea exterioară, transformând haosul în ordine, non-sensurile în sensuri şi dezabuzările în beatific.

548.Controlul minții umple hiatusurile dintre gânduri în care s-au încuibat non-gândurile increatoare, provocând agitații, tumult şi disonanțe, cu gânduri pozitive, optimiste, creatoare şi proactive.

549.Controlul minții dă eficiență şi randament vieții, reglând fluxurile mentalului pe frecvențele armoniei, echilibrului, eufoniilor şi concordiilor.

550.Controlul minții predispune omul înspre compartimentarea vieții având ca efecte diversificarea, complexitatea şi dinamismul.

551.Când fiecare compartiment ființial corespunde cu o pasiune şi aptitudine speciale şi diferite, omul lucrează cu timpul său subiectiv pentru a-i da elasticitate, căci acesta conferă maleabilitate şi flexibilitate vieții.

552.Controlul minții conservă şi prezervă energia psihică vulnerabilă la instabil, labil, maladiv şi patologic.

553.Controlul minții echilibrează, pozitivează şi energizează viața, înlăturând distragerile şi escapismul.

554.Controlul minții antrenează concentrarea şi atenția pe clipa acum, oprind gândurile să se reîntoarcă înspre trecut sau să se proiecteze într-un viitor opac şi virtual.

555.Controlul minții transformă ruminațiile negative în gânduri pozitive, lamentările în încurajări şi nemulțumirile în beatific.

556.Controlul minții neutralizează interiorizările, introspecțiile şi internalizările supuse emoțiilor în debandadă.

557.Controlul minții rezonează la extrovertirile făcând din social sistem de referință şi din socializare arhetip ontologic.

558.O minte necontrolată de observatorul ei care suntem, dă aleator, hazard şi entropie existenței, şubrezind predeterminarea şi inserând în versatil haosul.

559.O minte necontrolată induce o mişcare browniană a fi-ului, deformând, denaturând şi minimizând dianetica.

560.O minte necontrolată predispune omul la comportamente ridicole, rizibile şi neadecvate şi în ea se poate insinua debilitatea.

561.O minte necontrolată îşi rupe interconectările cu celelalte minți, favorizând apariția paranormalului ce-l trimite pe om în spațiile halucinațiilor vizuale şi auditive.

562.O minte necontrolată posedă o rațiune deformată de haosul gândurilor, un intelect denaturat şi malformat de prejudecăți şi un cuget de pe care s-au desprins reflexivitățile şi pe care s-au fixat platitudinile.

563.O minte necontrolată descrie un om în care ilogicul, iraționalul şi incoerentul fac vraişte şi care nu se cuplează nici la predeterminare şi nici la libertățile versatile.

564.O minte necontrolată caracterizează oamenii care nu ştiu ce vreau de la viață, nedevoalându-i ofertele şi oportunitățile şi în care haosul şi confuzia conduc.

565.Controlul minții coincide cu curățarea sa de irealități, himere, tenebre şi dihotomii, care dereglau activitățile mentalului şi malformau dianetica.

567.Controlul minții dă transparență actelor ființării, obiectivează realitatea şi rezonează la gestalt.

568.Controlul minții înlătură hiatusurile dintre gânduri în care se putea încuiba neantul intenționând să pună față în față a fi-ul cu non-a fi-ul, ființa cu non-ființa, fiindul cu non-fiindul şi viața cu non-viața.

569.Controlul minții intensifică conştientizarea având coeziuni cu conştiența pe care o minte controlată şi ordonată le epurează de dezconştientizare, inconştiență şi ambiguități.

570.Controlul minții detectează anomaliile pe care le preschimbă în concordiile antrenând eufoniile.