631.Reactivul este înscris în matricea existențială a omului traversat de resentimente, non-empatie, non-etică şi care îi disprețuieşte pe cei cu o viață de o calitate superioară.

632.Reactivul se foloseşte de insidios, perfidie şi invidie pentru a calomnia, iar în miezul calomniei se află interesele meschine şi ambițiile veleitare şi înveterate.

633.Asertivul dă inflație de pro-urile modelând o ființă empatică şi etică, care nu judecă omul, îi ignoră defectele şi îi vede calitățile.

634.Asertivul a contracarat insidiosul, fățărnicia şi filistinul şi şi-a cultivat iubirea, aprecierea şi bună-voința dezinteresate.

635.Asertivul are propensiune la afirmațiile multiplicând “Da-urile”, în timp ce reactivul are apetență la negațiile augmentând “Nu-urile”.

636.Asertivul acordă omului în care s-au încuibat ilegalul, venalul şi adicțiile, circumstanțe atenuante, considerând că structura sa are predilecție la bunătate.

637.Asertivul vrea să îndrume, să coordoneze, să ghideze şi să influențeze pozitiv oamenii străbătuți de confuzii, debusolări, dezabuzări şi neputințe.

638.Reactivul inserat în existență o orientează înspre dihotomii, dualități şi o determină să interfereze cu viețile asimilând sacrilegiile cu roluri de pervertiri.

639.Omul care admite şi recunoaşte că greşeşte, că face erori, este caracterizat de asertivitățile ce dau proeminență dreptății.

640.Omul care nu admite niciodată că face erori, greşeli, gafe şi aberații, este unul obtuz, definit de reactivul privilegiind nedreptățile.

641.Cine îşi demonstrează sie însuşi că viața sa are sensuri, se justifică, îşi leagă menirea la destinul său, îmbunătățindu-l şi epurându-l de inadecvări, inadaptări, fatalități şi vulnerabilități.

642.Non-performanțele absorb imposibilul cu funcții coercitive şi care încearcă să-şi depună interdicțiile divizând libertatea într-o viață înțesată cu non-libertăți.

643.Performanțele rezonează la concepția utopică totul e posibil, din care extrag o puzderie de posibilități ce conferă vieții radialul având ca centru stabil şi fix sinele superior.

644.Performanțelor le repugnă teluricul cu tente laice şi profane, firescul cu tente de ordinar, gregarul cu funcții uniformizante şi suprafața vieții.

645.Omul care manevrează performanțele deține viziuni esoterice, speciale şi subtile, în care întrevede o lume superioară lumii actuale, conectată la extra-teluricul cu tente sacre, la nefirescul cu tente de neobişnuit, la extraordinarul cu aspecte fascinante şi la imanența ființării devoalând potențialurile.

646.Non-performanțele fac risipă de puncte nodale pe care le disipează în neant şi înregistrează o inflație de puncte slabe cu roluri de divizare, diluare, micşorare şi împuținare a ființialului.

647.Cine se simte ghidat de o putere superioară care poate fi Dumnezeu, sau Inteligența supremă, sau Sursa primordială, sau Ființa universului, vede peste tot în viață oferte, oportunități şi avantaje şi consideră că norocurile fac parte integrantă din existența sa.

648.Performanțele atrag norocurile care sunt forme de pozitivări şi care atrag beneficul generalizând stările de bine asociate cu fericirea.

649.Performanțele cizelează gândirea, familiarizează omul cu fluxurile competiționale optimale şi extind spațiile ființiale în care se desfăşoară creativitatea, potențialul şi imanența.

650.Fluxurile competiționale optimale, dacă capătă continuitate, intensitate şi permanență, îi asigură omului accesul la succese.

651.Fluxurile competiționale optimale au conexiuni şi colaborează cu fluxurile existențiale, ale realității şi cu cele creaționale.

652.Fluxurile competiționale optimale stabilizează performanțele, potențialitățile şi beneficul care reprezintă calitățile omului competitiv.

653.Fluxurile competiționale optimale sunt însuşite de oamenii care pliază pe viață jocurile, evitând pierderile şi asimilând câştigurile.

654.Fluxurile competiționale optimale stabilizează eficiențele, randamentul şi robustețea, pe care le absoarbe sistemul uman pentru a-şi întări şi prezerva funcționalitatea de asalturile disfuncționalităților.

655.Fluxurile competiționale optimale dezintegrează non-energiile non-optimului străbătut de fluxurile non-competiționale.

656.Fluxurile competiționale optimale îi înlătură omului obstacolele, marotele, eşecurile şi măresc reziliența pe care o conectează la succesele având în miezul lor sensuri de anvergură.

657.Fluxurile competiționale optimale țin de o ființă care şi-a însuşit trendul pe care îl aplică arealului vieții, planului profesional, spațiilor sacre şi esoterice ale creației, dimensiunilor existențiale şi viziunilor de amploare.

658.Fluxurile competiționale optimale străbat oamenii rezoluți, inteligenți şi superiori, performând în toate ipostazele vieții şi conferind verbului “a reuşi” semnificații esențiale, exponențiale şi arhetipale.

659.Fluxurile competiționale optimale umplu golurile, genunile, vacuitățile şi neanturile cu substanța lor pe care succesele au epurat-o de impurități, profan, deficiențe şi non-fluxuri.

660.Fluxurile competiționale optimale emit pe frecvențele performanțelor, neutralizând sincopele, trepidațiile, disonanțele şi desincronizările.